Pe la cârma Capitalei a trecut, în perioada 1884-1886, una dintre cele mai controversate figuri politice din istoria României. Jurnalistul şi deputatul Nicolae Fleva nu doar că nu şi-a pus amprenta în niciun fel asupra dezvoltării Bucureştiului, dar el a şi fost acuzat că şi-ar fi ucis un coleg din Camera Deputaţilor în timpul mineriadei din vremea lui Carol I.

Fleva a fost ales de bucureşteni în funcţia de primar datorită patriotismului pe care şi l-a susţinut mereu la tribună, în mijlocul marilor adunări.

Înainte de asta şi-a probat stofa de politician liberal la diverse manifestaţii de stradă, începând de la discursuri purtate pe statuia lui Mihai Viteazu, şi până în Parlament (chiar si cate patru ore!), acolo unde ataca frecvent politicienii aflaţi la putere şi nu ezita să amintească suferinţele pe care le îndura printr-o cugetare devenită faimoasă la acea vreme: "Prefer să-mi fac duşmani care mă stimează decât amici care mă dispreţuiesc".

Apelează la specialişti din străinătate

Au fost trei ani de mandat în care Flavela a investit milioane în lucrări de modernizare a Bucureştiului care nu au dat niciun rezultat. Bugetul stabilit pentru anii 1884-1885 a fost de 8.504.910, în anul următor acesta a coborât la 7.660.312, iar în cel de-al treilea an a ajuns la 7.807.820. Bani destinaţi în mare parte continuării lucrărilor de canalizare şi de regularizare a albiei Dâmboviţei.

Nu a reuşit însă să le pună pe butuci, motiv pentru care a apelat la W.H Lindley, un specialist străin. La acea vreme reţeaua de distribuţie a fost executată după planurile lui N. Cucu, director al lucrărilor tehnice ale primăriei, despre care Lindley a susţinut că nu va da niciodată Capitalei apa suficientă. Primarul când a auzit asta, i-a ordonat tehnicianului să execute sondaje în Chiajna şi Joita.

Specialistul considera că filtrele