Bucureşteanul George Moise (37 de ani) a plecat în Japonia în urmă cu trei ani, după femeia iubită. Acum locuieşte în prefectura Shizuoka, la 400 de kilometri de centrala nucleară Fukushima. Ziua cutremurului l-a prins pe George Moise la masă, în mijlocul familiei japoneze în care a intrat, prin căsătoria cu Miwako. S-a îngrijorat însă doar după ce a văzut dezastrul la televizor.

La început au fost zgâlţâiturile obişnuite, cu care japonezii trăiesc împreună de când se nasc, şi care nu sunt nici măcar subiect de conversaţie la masă. George şi familia lui şi-au continuat prânzul liniştiţi, până când unul dintre ei a întrebat „durează cam mult, nu-i aşa?" Nu s-au îngrijorat cu adevărat decât după ce au deschis televizorul: la ştiri rulau imagini catastrofale, cu localităţi întregi, situate pe coasta de nord est a Japoniei, înghiţite de valul de 10 metri al tsunami-ului. Prefectura Fukushima era una dintre acestea, şi ştirea despre reactoarele centralei nucleare afectate de cutremur se alătura tabloului apocaliptic. George şi soţia lui, Miwako, se găseau la 400 de kilometri distanţă de dezastru, în prefectura Shizuoka, mai la sud, şi priveau alternativ ecranul televizorului şi geamul casei, prin care vedeau Pacificul. Erau sub alertă de tsunami. „«Acasă» e locul pe care îl iubeşti"

A fost momentul în care George Moise a văzut pentru prima dată panică în ochii japonezilor, la trei ani după ce ajunsese aici. Încă are multe de învăţat despre noua sa patrie adoptivă şi despre oamenii ei, dar nimic nu a putut să îi contureze pe japonezi în ochii lui mai bine decât calamitatea, tragedia. „Imediat după cutremur, toate canalele TV au început să transmită ştiri. Cifre, statistici, grafice, date. Nu scenarii, nu interpretări, nu apocalipsa în direct. Apoi, multe reclame au fost înlocuite cu campanii sociale: mesaje simple, îndemnuri la a ne păsa de cel de lângă noi ş