(Asa canta romanul candva)
Am vizionat, cu profunda tristete, emisiunea "Romania te iubesc" de pe Pro Tv, duminica, 27 februarie 2011. Cuprins de consternare, am inchis televizorul si-am cazut intr-o plangere interioara, de mila bietei tari ce a incaput pe mana hotilor de tot felul, dupa asa zisa eliberare... Ca se fura o stim cu totii, se fura cu sau fara acte, cu sprijinul unor autoritati a caror misiune ar fi sa apere prin legi si masuri sustinute averea tarii. Suntem in pragul dezastrului. Industria ne-a fost distrusa bucata cu bucata, "granarul Europei" de altadata nu mai poate asigura nevoile populatiei, caile de comunicatie se distrug in loc sa fie modernizate, forta de munca pleaca in bejenie, si ma cutremur ca toate s-au petrecut si se petrec sub privirea si cu ingaduinta celor alesi de noi prin vot, fara discernamant, de douazeci si unu de ani. "Vai de biet roman, saracul...". Tot asteapta dreptatea, care in loc sa vina se indeparteaza, cata vreme "cei tari se ingradira, cu averea si marirea, in cercul lor de legi". Hoti cu hoti isi dau mana, in tot felul de aliante si increngaturi politico-economice, in timp ce prin Harghita, Covasna etc. muntii au ajuns fara paduri, manosul pamant al Banatului si Bihorului se vinde strainilor de tot felul, pe pret de nimic, intelectuali si specialisti luminati isi cauta rostul peste mari si tari. Ce vom lasa urmasilor? Ne vom trezi, oare, macar in ceasul al doisprezecelea? Suntem capabili sa nu ne mai vindem constiinta, pe "daruri" si promisiuni electorale, ca toti acesti "darnici" daruiesc din ce au furat?
Nu vad alta iesire decat prin masuri drastice, legi aspre contra hotiei si delapidarilor, dar urgent, ca "vine vremea si-aproape este" cand totul va fi prea tarziu. Cat adevar exprima versurile argheziene:
"Ne-am plans la stapanire-n desert, ca cel mai tare/ E cel umflat mai bine de pungi in buzun
