La Buzău, Revoluţia a durat doar trei zile, din 22 până în 25 decembrie.După Crăciun, în oraşul de la curbura Carpaţilor a fost linişte deplină, iar în intervalul scurt de timp de până atunci s-a mers la Revoluţie pe bază de orar.
Cum a fost? „12 ore la Revoluţie, 24 de ore liber", îşi aminteşte revoluţionarul Ilie Ion Virgiliu. Chiar şi aşa, au murit 28 de oameni în acest oraş. Au tras militarii, civilii şi membrii Gărzilor Patriotice. Buzăul a fost unul dintre acele oraşe blestemate unde diversiunea teroristă a prins foarte bine, iar cei care au avut arme în mâini, şi au fost mulţi, le-au folosit cu zel. La Buzău s-a murit din prostie. Nu a existat o represiune, ca la Timişoara sau la Bucureşti, şi nici nu a fost pus în practică un scenariu prestabilit, ca la Sibiu. La Buzău, Gărzile Patriotice au înarmat şi civili fără stagiul militar satisfăcut. S-a tras chiar şi în ambulanţele care transportau muribunzi. Care sunt cauzele acestui deznodământ? Buzoienii spun că de vină e Armata, care n-a slujit cauza Revoluţiei de la început.
FLUTURAŞII
La Buzău se afla, în 1989, comandamentul Armatei a II-a, care se întindea de la Botoşani la Bucureşti şi de la Braşov la Constanţa. Armata a II-a cuprindea, între altele, trupe de paraşutişti, baze aviatice şi batalioane de cercetare-diversiune.
Revoluţionarii buzoieni spun că Armata n-a fost de la început de partea poporului. Ion Dândăreanu, comandantul Armatei a II-a, a aşteptat, precaut, să vadă cum se aşază lucrurile după „cataclismul" din 22 decembrie. Forţele care se aflau în subordinea lui Dândăreanu puteau înclina balanţa momentului 22 decembrie 1989 în oricare dintre părţi.
„În perioada 16-18 decembrie 1989, pe străzile din Buzău au apărut fluturaşi pe care scria «Libertate». Oamenii îi găseau pe stradă şi mi-i dădeau. Eu eram la Ordinea Publică. Îi predam mai departe la comandant", îşi amin