…poetul Ion Muresan nu mai are nevoie de alte introduceri. Sau nu ar mai trebui. Este poetul cel mai putin prolific al generatiei optzeciste (asta ca sa nu spunem de-a dreptul “puturos” ) – ultimul sau volum aparut anul trecut - cartea Alcool – s-a lasat asteptat mai bine de zece ani. Se recita deja din ea, prin Cluj, cu vreo cinci ani inaintea aparitiei, cum se recita din Miorita sau cum se fluiera din Vivaldi – nimeni nu mai stia cine e autorul, dar mergea drept la suflet. Gurile bune ale multor critici si literati (y compris Mircea Cartarescu) il considera printre cei mai mari poeti romani in viata. Nu sunt de acord. Eu il consider pe Muri cel mai mare poet roman in viata si punctum.
Astazi sunt Floriile – iar pe Voxpublica inca nu a aparut nimic. Floriile, spre deosebire de Irinel Columbeanu, nu mai sunt o stire. Ma gandeam sa reiau un text mai vechi despre “referendumul” de Florii si cel de Paste. N-a mai fost nevoie. Cautand pe internet, am dat peste textul de astazi al lui Muri. Nu imi mai ramane decat sa-l preiau, cu multumirile de rigoare.
A aparut pe blogul Sareincohi’s blog:
http://sareinochi.wordpress.com/2011/04/17/floriile-o-sarbatoare-a-capcanei/
Floriile – o sarbatoare a capcanei
Ion Muresan
De Florii, am văzut bisericile oraşului luate cu asalt de flori. Bisericile erau îngrădite cu flori. Chiar şi cerşetorii aveau flori în mână. Oamenii ieşiseră îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, fără îndoială haine noi, pregătite spre a fi puse ca un covor în calea lui Cristos, la fel ca acum 2000 de ani. Şi câtă bucurie, cât entuziasm. Fiecare, la porţile Ierusalimului său interior, ieşise în întâmpinarea Doctorului, cel care îl înviase pe Lazăr din morţi. Fiecare îl aştepta cu un Lazăr mort în spate şi cu o floare în mână.
Mi-au venit în minte versurile cântecului din Maramureş: „Codrule, te-aş îngrădi/Şi din tine n-aş
