Unii se ataşează atât de mult de scaunul de la birou, încât îl iau cu ei când pleacă. Se întâmplă în Germania, unde se organizează în fiecare an o întrecere cu scaune pe roţi. Fiecare concurent îşi tunează scaunul, să prindă viteză cât mai mare.
Traseul măsoară 200 de metri, dar competiţia nu este deloc uşoară: pe pistă sunt amplasate rampe care fac scaunele să zboare de-a binelea, cu viteze ce ating 35 de kilometri pe oră.
Dar mai întâi, fiecare vehicul este pregătit cu cea mai mare atenţie. Unii concurenţi îşi înlocuiesc roţile pentru ca scaunul lor să fie cât mai performant.
Alţii dau mai multă atenţie... impresiei artistice.
Totuşi, în ciuda aparenţelor, nimeni nu-şi permite să trateze cursa ca pe o glumă.
Ca la fiecare întrecere, nu lipsesc nici accidentele. Mai ales că mulţi concurenţii nu se mulţumesc cu poziţia consacrată a şederii pe scaun, ci se avântă în tot felul de acrobaţii, nu întotdeauna reuşite.
Şi, ca la formula 1, se întâmplă uneori ca mecanica să cedeze chiar pe linia de sosire.
Unii participanţi au venit din oraşe depărtate, ca Stuttgart sau Koln, sau chiar din Luxemburg.
Unii se ataşează atât de mult de scaunul de la birou, încât îl iau cu ei când pleacă. Se întâmplă în Germania, unde se organizează în fiecare an o întrecere cu scaune pe roţi. Fiecare concurent îşi tunează scaunul, să prindă viteză cât mai mare.
Traseul măsoară 200 de metri, dar competiţia nu este deloc uşoară: pe pistă sunt amplasate rampe care fac scaunele să zboare de-a binelea, cu viteze ce ating 35 de kilometri pe oră.
Dar mai întâi, fiecare vehicul este pregătit cu cea mai mare atenţie. Unii concurenţi îşi înlocuiesc roţile pentru ca scaunul lor să fie cât mai performant.
Alţii dau mai multă atenţie... impresiei artistice.
Tot
