Cu un joc agresiv şi inteligent, Rapidul a învins o Timişoară epuizată de presiunea luptei la titlu.

Pe trei sferturi gol, cu mulţimea compactă şi sonoră a fanilor rapidişti, Giuleştiul pare un Colosseum mai mic, dar privatizat. Populat de ecouri, reclame şi postere "Nu violenţei!", în faţa unor scaune goale. Pe teren, spectacolul a fost pe măsura decorului: o luptă între doi gladiatori epuizaţi, dar orgolioşi.

Defensivă-spectacol

S-a jucat un fotbal plăcut, combinativ, cu un număr de pase legate peste media campionatului. Prudenţă, şi de o parte, şi de alta. Fără Lazăr, dar cu Şumudică pe bancă, Rapidul s-a arătat mai agresivă, încă din primul minut. Roman şi-a început recitalul de sprinturi pe dreapta, apoi Rui Duarte a încercat să-l trezească pe Herea din amintiri. Linia defensivă portughezo-braziliano-muntenegreană a vişiniilor a împins treptat meciul spre careul lui Pantilimon. Iar primul golul a venit de la un fundaş, Bozovici speculînd un culoar şi trimiţînd în plasă din colţul careului.

Somnambulul Zicu

Cu o viteză în minus, Timişoara a apărut tîrziu în joc. Goga a driblat trei adversari, dar Tameş a ratat preluarea (min.15). Străduinţele motorului cu nume de poet au dat roade cîteva minute mai tîrziu, cînd Rui Duarte a respins greşit şi Zicu, pînă atunci absent din meci, a înscris din voleu, de la şase metri de poartă. Golul venit de nicăieri (min.19) şi marcat cu o graţie de somnambul a calmat meciul şi reverberaţiile bătăioase din Colosseumul vişiniu.

Zicu ar înscrie şi de pe bancă. Cu condiţia ca Timişoara să aibă o minimă intenţie ofensivă. N-a fost cazul în prima repriză de pe Giuleşti. Rapidiştii au încasat lovitura fără să se clatine şi au replicat cu atacuri repetate, insistente.

Rapid se desprinde

Cîteva minute, cele două echipe s-au urmărit, ca două maşini care rulează