Un film de referinţă, pierdut prin meandrele pre­zen­tului. Şi poate că l-am fi lăsat in­vo­luntar undeva… într-o ne­cu­venită ga­ră, dacă nu s-ar fi stins din viaţă, la finele lu­nii martie, Liudmila Gur­cen­ko. Actriţa, cunoscută şi pu­bli­cului român măcar din fil­mul rusesc „Gară pentru doi” (1983) sau din pelicula „Mama” (1977) regizată de Elisabeta Bostan. Cariera acestui star al cinema­to­gra­fi­ei ruse se întinde pe şase decenii şi numără aproa­pe 100 de filme. Iar cine va dori să (re)vadă filmul „Gară pen­tru doi” va avea reve­la­ţia unei actriţe cu un po­ten­ţial extraordinar, nemai­pu­nând la so­co­tea­lă un Nikita Mihalkov de excepţie în rol secundar. Ne-am obişnuit să auzim la tot pasul en­gle­zescul „icon” (model, idol etc.): „A fost un icon”, „Este un icon”.

Dacă îmi permiteţi o opinie personală, ca să fiu la modă aş putea spu­ne că pentru mine Ludmila Gur­cen­ko a fost şi este un icon, dar prefer să o con­si­der o ma­re actriţă. Şi, până la ur­mă, un icon poate fi chiar şi copacul proaspăt înflorit din col­ţul casei, că tot îşi re­var­să peste noi venirea Săr­­bă­toa­rea Floriilor. Să vă fie viaţa grădină în­mi­res­ma­­tă, niciodată uitată într-o gară!

Un film de referinţă, pierdut prin meandrele pre­zen­tului. Şi poate că l-am fi lăsat in­vo­luntar undeva… într-o ne­cu­venită ga­ră, dacă nu s-ar fi stins din viaţă, la finele lu­nii martie, Liudmila Gur­cen­ko. Actriţa, cunoscută şi pu­bli­cului român măcar din fil­mul rusesc „Gară pentru doi” (1983) sau din pelicula „Mama” (1977) regizată de Elisabeta Bostan. Cariera acestui star al cinema­to­gra­fi­ei ruse se întinde pe şase decenii şi numără aproa­pe 100 de filme. Iar cine va dori să (re)vadă filmul „Gară pen­tru doi” va avea reve­la­ţia unei actriţe cu un po­ten­ţial extraordinar, nemai­pu­nând la so­co­tea­lă un Nikita Mihalkov de excepţie în rol secundar. Ne-am obişnuit să auzim l