2010 a fost anul plecării investitorilor străini: valoarea capitalului social retras din România a fost de circa 800 de milioane de euro, de aproape 20 de ori mai mare decât cel subscris în firme nou-înfiinţate. Din nefericire, nici 2011 nu a început bine.
«ING sparge gheaţa la Cluj: investiţie de 250 de milioane de euro şi peste 1.000 de angajări.“ Aşa sunau majoritatea titlurilor care împânzeau ziarele în septembrie 2010, la lansarea unuia dintre cele mai valoroase proiecte investiţionale din ultimii doi ani din România.
„A fost vorba de criterii bine stabilite, pe care oraşe din alte ţări nu le-au întrunit: o bună infrastructură, combinaţia de limbi străine vorbite, calitate şi costuri competitive, forţă de muncă specializată“, ne explica atunci Koen Vanvinckenroye, directorul general al ING Service Center Europe, de ce a ales România pentru această investiţie. După nici şase luni, compania anunţa că a decis să înceteze operaţiunile centrului de la Cluj, vinovate fiind, oficial, „schimbările economice şi legislative din ultimii ani“.
Neoficial, potrivit informaţiilor apărute în presa locală, decizia a fost rezultatul presiunii venite din partea filialelor ING din alte state, care îşi pierdeau departamentele operaţionale în favoarea Clujului. Alte voci arată cu degetul spre autorităţi, considerate incapabile să atragă şi să păstreze investiţii străine.
„Cine îşi imaginează că o companie ca ING pleacă de la Cluj din cauza unei autorităţi publice, pentru că nu-i dă sprijinul, se înşală. Noi oferim aceleaşi condiţii investitorilor, companiile îşi fac o prognoză pe un număr de ani, iar celelalte chestiuni sunt speculaţii“, vine replica preşedintelui CJ Cluj, Alin Tişe.
Retrageri masive
Plecarea ING este, probabil, cea mai spectaculoasă retragere a unui investitor străin din ultima perioadă. Nu este însă, nici pe departe, singura
