Așa e, președintele are dreptate. “Statul nu dă”.

Aici se oprește însă dreptatea președintelui. “Statul creează oportunități”, spune el. Aici nu mai putem fi de acord. Eu aș fi continuat altfel: “statul ia”. Statul ia șapte piei de pe tine, fie că ești angajat, fie că ești patron, fie că ești mic producător agricol care își lucrează hectarul din spatele casei. Guvern de dreapta, cică. Oportunități, în schimb, n-am văzut. Nici măcar alea câteva, puține, de care te bucurai în urmă cu ceva ani: o școală bună, o asistență medicală decentă. Nu le mai avem, deși plătim la impozite și taxe cam tot atât cât băgăm în buzunar, pe muncă grea. Nu mai vorbesc de infrastructură, care lipsește cu desăvârșire.

Singurele oportunități pe care le creează statul sunt cele pentru clientela puterii. Arta trasării caietelor de sarcini la licitații astfel încât să se potrivească mănușă unui singur competitor, “sponsor” în campanie, a ajuns la mari rafinamente, nebănuite nici pe vremea lui Năstase. Firește, nicio instituție îndriduită nu se sesizează, însă. Pentru că “statul creează oportunități”.

Așa e, președintele are dreptate. “Statul nu dă”.

Aici se oprește însă dreptatea președintelui. “Statul creează oportunități”, spune el. Aici nu mai putem fi de acord. Eu aș fi continuat altfel: “statul ia”. Statul ia șapte piei de pe tine, fie că ești angajat, fie că ești patron, fie că ești mic producător agricol care își lucrează hectarul din spatele casei. Guvern de dreapta, cică. Oportunități, în schimb, n-am văzut. Nici măcar alea câteva, puține, de care te bucurai în urmă cu ceva ani: o școală bună, o asistență medicală decentă. Nu le mai avem, deși plătim la impozite și taxe cam tot atât cât băgăm în buzunar, pe muncă grea. Nu mai vorbesc de infrastructură, care lipsește cu desăvârșire.

Singurele oportunități pe care le creează statul sunt cele pent