De la revoluţie încoace s-a perpetuat minciuna că partidul care reprezintă interesul a 1,4 milioane de maghiari din România este un partid european. Adică UDMR este un concept european, o idee pro-europeană care „dă bine în Europa". Este o minciună îmbrăţişată de UDMR în primul rând (fireşte), dar şi de toate partidele româneşti şi de presă, care fie sunt complice, fie habar nu au de ce înseamnă partide politice europene în secolul 21.
Ideea spusă simplu este „dacă avem maghiari în guvern, aratăm şi noi ca o ţară tolerantă şi europeană". Din cauza acestei gândiri, nici presa românească nu prea critică nici un politician din UDMR. Să nu se trezească un director de ziar cu un telefon din partea unui deputat sau a unui lider furios că un scrib a îndrăznit să critice un politician dintr-o minoritate etnică. Ideea din spatele unui astfel de telefon este că nu faptele de presupusă corupţie ar prevala, ci faptul ca politicianul criticat face parte dintr-o minoritate şi ca atare trebuie un tratament preferenţial. Ca o paranteză, maghiarii, cu ajutorul partidelor politice româneşti, se bucură de cele mai multe drepturi în România. Dacă partidele ar fi făcut eforturi similare în a construi democraţia şi în a clădi o economie sănătoasă, România era într-o situaţie mult mai fericită azi.
Faptul că Vadim Tudor a tunat şi a fulgerat împotriva UDMR i-a ajutat enorm pe maghiarii din România. Ştiu şi ei asta. Dacă C.V.T. e contra lor, înseamnă că sunt prigoniţi şi în pericol. Partidele politice din România au profitat cinic de acest lucru şi toţi au tras şi s-au folosit de UDMR şi le-au dat maghiarilor cât era necesar să îi ţină pe partea lor. Maghiarii, la fel de cinici, au mers cu toate partidele politice româneşi. Roşu? Portocaliu? Multicolor? E tot una.
UDMR era considerată un partid pro-reformă şi pro-democraţie în anii '90, dar a devenit pur şi simplu un par
