Din ce în ce mai mulţi români cu vârste până în 35 de ani merg săptămânal la şedinţe de terapie ca să-şi rezolve problemele emoţionale. Plătesc pentru asta cel puţin 200 de lei lunar. Spre deosebire de părinţii lor, care-şi disecau problemele în familie sau la duhovnic, generaţia crescută în primii ani de democraţie recurge la întâlniri cu „străini“ gata să-i asculte.

„E destul de greu să accepţi că nu te mai poţi descurca singur şi că ai nevoie de ajutor. E ca un fel de înfrângere, eu aşa am perceput-o. Am ajuns la terapie fiindcă nu ştiam ce să fac cu problemele mele, chiar dacă le identificam şi le găseam rădăcinile prin copilărie", spune Raluca Dumitra, o tânără de 24 de ani, care merge la şedinţe de psihoterapie săptămânal.

Citiţi şi:

Învaţă să-ţi cultivi intuiţia!

Personalitatea „dictează" predispoziţia către anumite boli

„Nu am avut traume mari, am avut o copilărie mai mult decât fericită dacă e să mă raportez la standarde. Dar nu puteam să mă exprim. Chestia asta, aveam să constat la câteva luni distanţă, se datora faptului că îmi blocasem partea emoţională, eram «numai raţiune». Sentimentele mele blocate se manifestau în atacuri de panică, în frustrări, în victimizări", povesteşte tânăra, la un an şi două luni de la prima şedinţă în cabinetul terapeutei sale.

Un început greoi

O bătea gândul să meargă la terapie de prin liceu, deşi nu ştia ce presupune asta. Apoi, în timpul facultăţii, a aflat că o prietenă foarte bună făcea deja terapie. De la decizia de a urma un astfel de „tratament" până la prima şedinţă a trecut jumătate de an, timp în care Raluca şi-a găsit tot felul de scuze, doar ca să amâne telefonul şi, odată cu acesta, programarea. „Prima şedinţă e dubioasă. Practic nu ştii ce să zici, terapeutul nu prea «cooperează», eşti panicat. Şi el tot insistă să afle de ce vrei să faci terapie, că el n