Baronul "Feri" Neumann a fondat trupa în aprilie 1945, după modelul celor de la Arsenal Londra. Şase titluri de campioană şi două cupe ale României odihnesc în muzeul "Bătrînei Doamne"
Mai avea putere să glumească. "Dacă vin comuniştii la putere, suntem ca-n poanta cu animalele pădurii. Iepurele - tatăl, blană, mama, blană, cei mici, blană. Elefantul - tata pe picior mare, mama, pe picior mare, ăia mici - pe picior mare. Melcul, la fel, casă tot familionul...Aşa şi noi. Fabrică textilă, lucrăm numai cu englezii, ne-am şcolit prin străinătăţuri, titulaturi avem, ăia suntem!"
Baronul Francis Neumann mai găseşte un zîmbet-două, dar simte că miroase a cîrpă arsă. 1945, furia roşie bate la poartă. Neamul lui a fondat multe în Arad, de la fabrica de spirt, la cea textilă. El a primit conducerea ultimei, de la unchiul său, Carol, numai după ce şi-a făcut ucenicia în Anglia, printre meşterii vremii. Elegant, rafinat, se trezea odată cu cocoşii pentru ca, la ora şase, să stea de vorbă cu mulţi dintre cei 2.000 de muncitori. Se inspirase din Godin, creatorul celebrelor sobiţe, şi, alături de ateliere, construise creşă şi magazine pentru angajaţi. Primise, însă, vestea că s-a dus cu boieria, că va fi etichetat drept chiabur şi că...
Gazon adus, special, din Anglia!
Atunci i-a venit ideea. Dorea de ceva vreme să dea Aradului o echipă de fotbal. Acum era momentul! Ştia că ochii sunt aţintiţi spre el. Măcar dacă-l goneau, să rămînă ceva în urma sa.
A fondat echipa. Pe 18 aprilie 1945. I-a zis IndustriileTextile Arădene, ITA. Familia era mai mare, cu 18 secţii, dar fotbalul ducea drapelul. Culorile - roşu -alb - îi intraseră în sînge pe perioada şederii la Londra, la doi paşi de arena Arsenalului. A săltat şi arena, în numai un an şi două luni, pe un teren primit de la Primărie, a adus gazon special din Regatul Unit. Spunea, mereu, că lucrurile vor fun
