Sâmbătă, 16 aprilie, Televiziunea Română, umilă slugă a Puterii, a băgat în casele românilor, prin graţia Marinei Almăşan, un dezgustător cocteil de kitschuri. Ouă gigantice, bundiţe de dihor, o mizanscenă menită a-i pune în valoare pe amfitrionul Gheorghe Flutur şi mai ales pe invitaţii-surpriză: Elena Udrea şi Emil Boc. Propaganda electorală fără perdea a condimentat expoziţia de bucate bucovinene. Reţeta indigestiei sigure.

– "Regimurile se schimbă, profitorii rămân. Pleac-ai noştri, vin ai noştri. N-au niciodată principii şi mustrări de conştiinţă. Nu se pot schimba regimurile şi ideologiile, pe cât sunt în stare ei să se schimbe de repede. Unii se leagă strâns de regim, devenind una cu el, şi trec de la avere şi de la satisfacerea tuturor dorinţelor şi poftelor la delirul puterii şi al trufiei. Încep a crede că fac parte din altă lume decât a noastră. Rămâne apoi marea masă a trudnicilor, a căror viaţă se reduce la muncă şi la hrană, într-un ciclu etern, şi ale căror conştiinţe nu se ridică mai sus de blidul cu mâncare de dinaintea nasului. Sunt atât de apăsaţi şi dresaţi în apăsarea spre pământ, că nu pot, nu gândesc şi nu vor să privească mai departe. Li-s ochii atrofiaţi ca ai sobolilor de sub pământ. Urăsc pe oricine vrea să-i scoată din existenţa lor de sclavi. Cu ei face orice stăpânire ce vrea. În primul rând să gândească în locul lor" – scria, despre un popor de "oi", conducătorul rezistenţei armate din Făgăraş Ion Gavrilă Ogoranu în cartea Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc.

Mă întreb ce va fi simţit omul acesta – ai cărui ochi luminoşi îmi aburesc ochii atunci când îl privesc în fotografii – murind cu astfel de gânduri despre cei pentru care îşi jertfise 17 dintre "cei mai frumoşi ani", convins la acea vreme tânără că, liberi fiind, românii vor deveni lipsiţi de trufie, generoşi, sinceri şi cu măsură în toate, altcumva spus, că v