Aşa mi-am închipuit şi eu: că guvernul a ştiut întotdeauna ce face, dar n-a putut să se ecsprime. Şi Boc Unu, şi Boc Doi, şi Trei, şi restul. A spus-o însuşi Preşedintele: miniştrii nu mai trebuie să se înţeleagă cu poporul prin semne sau să-i facă cu ochiul. Să nu mai comunice prin limbajul universal al dansului. Guvernul să nu mai taie pe muteşte. Să înceteze cu reforma asta pe şest! Totul la vedere, vorbit, ecs-pli-cat pas cu pas. Scoate Executivul bolnavii din spitale? În sfârşit. Îmi dau seama că îi salvează de medici, dar unde-i duce? Tăcere. În fiecare săptămână, se taie panglici la câte o autostradă. Frumos. Însă unde o să ajungem cu atâtea autostrăzi? Nici un răspuns. Premierul îi cere Iepuraşului "un pic de creştere economică". De ce nu mai mult, s-ajungă la toată lumea? Nu ne dezvăluie.
Mă uit la Băse cu admiraţie, cum erupe din când în când, ca Popocatepetl (Muntele care Fumegă). Zice să muncim câtuşi de cât, să ieşim din cârciumi şi să băgăm plugul în brazdă (aualeu, dacă-l băgăm, pierdem subvenţia!). Că bine le zice: "nu vin miniştrii să are pământul, nu vin miniştrii să-l cultive". (Poate săraca doamnă Udrea, cu tocurile Gimiciu să ne ajute la însămânţări; ieri însă bântuia pe la mânăstirea Varatec, ca Veronica Micle).
Eu cred că, în România, Poporul şi Puterea încep să semene cu mexicanii ăia doi, ultimii cunoscători ai unui dialect pe cale de dispariţie. Ar vorbi, dar sunt certaţi.
Aşa mi-am închipuit şi eu: că guvernul a ştiut întotdeauna ce face, dar n-a putut să se ecsprime. Şi Boc Unu, şi Boc Doi, şi Trei, şi restul. A spus-o însuşi Preşedintele: miniştrii nu mai trebuie să se înţeleagă cu poporul prin semne sau să-i facă cu ochiul. Să nu mai comunice prin limbajul universal al dansului. Guvernul să nu mai taie pe muteşte. Să înceteze cu reforma asta pe şest! Totul la vedere, vorbit, ecs-pli-cat pas cu pas. Scoate Executivul b
