Nu puţine reţete originare din Asia – din India, Pakistan sau Bangladesh, mai ales – indică folosirea, pentru prăjire, a uleiului de muştar. De asemenea, datorită calităţilor lui de conservant, este utilizat la prepararea murăturilor şi nu numai. Este folosit, totodată, în scop medicinal, intern sau extern. În aceste ţări, uleiul de muştar – zic statisticile – este al treilea într-un top al vânzărilor, după cele de soia şi de palmier.
În Canada, Statele Unite şi Uniunea Europeană – în schimb – consumul uleiului de muştar este permis numai pentru uz extern. Motivul? Pe lângă acizii graşi, acidul oleic şi acidul linoleic, acesta conţine, în proporţie de 20-30%, acid erucic, despre care s-a demonstrat, în teste făcute pe animale, că provoacă deficienţe nutriţionale şi leziuni cardiace. Pe de altă parte, însă, tot specialiştii spun că prezenţa acizilor graşi ar fi de fapt o garanţie pentru sănătatea inimii.
Informaţiile sunt contradictorii, după cum se vede. Iar în Asia – unde nu sunt valabile interdicţiile de mai sus şi unde, de mai multe secole, uleiul din seminţe de muştar şi-a câştigat un loc aparte – nu se întrevede nici o schimbare, în viitorul apropiat.
Nu puţine reţete originare din Asia – din India, Pakistan sau Bangladesh, mai ales – indică folosirea, pentru prăjire, a uleiului de muştar. De asemenea, datorită calităţilor lui de conservant, este utilizat la prepararea murăturilor şi nu numai. Este folosit, totodată, în scop medicinal, intern sau extern. În aceste ţări, uleiul de muştar – zic statisticile – este al treilea într-un top al vânzărilor, după cele de soia şi de palmier.
În Canada, Statele Unite şi Uniunea Europeană – în schimb – consumul uleiului de muştar este permis numai pentru uz extern. Motivul? Pe lângă acizii graşi, acidul oleic şi acidul linoleic, acesta conţine, în proporţie de 20-30%, acid erucic, despre care s-a de
