Luna martie a venit cu veşti bune pentru cei care nu consumă alimente sau energie. Indicele CORE2 al preţurilor, care nu include preţurile reglementate, ale fructelor, ouălor şi combustibililor, a crescut cu doar 0,2% faţă de luna precedentă, iar creşterea anuală a fost de 5,7%.
Aceste date arată că "inflaţia nu este una dintre cele mai mari probleme ale Româ-niei în momentul de faţă, pentru că este mai mult statistică decât realistă", după cum declara zilele trecute Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Isărescu.
Ce reflectă, atunci, avansul anual cu 8% al indicelui "neajustat" al preţurilor de consum? Doar creşterea "emoţională" a preţului cartofilor, care au devenit noul inamic public al băncilor centrale. În Cehia şi Ungaria, aceste legume sunt şi mai "emotive", preţul lor înregistrând creşteri anuale de 117%, respectiv 69%.
Cu toate că încearcă să minimizeze importanţa acestor creşteri ale preţurilor, BNR a intrat, de fapt, în panică. Cum pot fi interpretate altfel şi celelalte declaraţii ale consilierului Vasilescu preluate de agenţiile de presă? Ţinta de inflaţie nu este, de fapt, ţintă ci doar un concept "pierdut în traducere", BNR nu ratează niciun fel de ţintă, pentru că aceasta este doar un reper, iar instituţia "nu şi-a propus niciodată să ţintească inflaţia".
Consilierul guvernatorului BNR găseşte şi vinovaţii pentru ratarea "reperului inflaţiei". România este de vină, pentru că nu reuşeşte să se ridice la aspiraţiile înalte ale Băncii Naţionale.
Ce ar mai fi de spus în urma acestor declaraţii? Că am ajuns să jucăm într-o reeditare de mâna a treia a trilogiei Matrix, în care trebuie să "pedalăm" tot mai rapid doar pentru a sta pe loc.
Chiar dacă Adrian Vasilescu a declarat că Banca Naţională nu şi-a propus niciodată să ţintească inflaţia, pe site-ul oficial al BNR se arată că "strategia de politică monetară a
