Cineva nevăzut din spatele unei cortine invizibile le injectează românilor porţi uriaşe de irealitate, care acţionează ca o otravă dulce, paralizându-le acţiunile şi gândirea conştientă.

Aflaţi într-o transă colectivă inoculată printr-o persuasiune de tip goebbelsian, majoritatea privitorilor la televiziunile de mare audienţă uită de ce trăiesc pe această lume, uită de salariile şi pensiile mici, uită de preţurile mari şi de faptul că şi mâine este o zi, în care trebuie să pună ceva pe masă. Derularea detaliată pe ecranele televizoarelor a vieţii particulare a unor cupluri imorale din înalta societate a fost acceptată de către români “sur le champ”, fără condiţionări şi fără resentimente. Nimeni nu şi-a pus o întrebare simplă: până la urmă cine sunt aceşti oameni de „bani gata” ca să merite întreaga noastră atenţie şi înţelegere? Ce au făcut ei pentru această ţară şi pentru cetăţenii ei pentru a merita frunze de laur? Cine îi legitimează ca reprezentanţi de necontestat ai acestei naţiuni?

Ceea ce dă acestor diversiuni caracterul de monstruozitate este pactul necunoscut şi ticălos dintre politic şi media. Motivele semnării acestuia sunt pragmatice şi mercantiliste pentru Media şi de conservare şi upgradare a imaginii pentru puterea politică. Orice întâmplare cu iz de senzaţional reprezintă pentru guvernanţi, indiferent de culoarea lor politică, o mană cerească. Pe de altă parte, Media, fiind o afacere, nu poate să câştige prea mult din prezentarea realităţii, chiar dacă ea este cenuşie.

„Breaking – news” nu poate fi niciodată faptul că un copil dintr-un sat românesc nu are nimic de mâncare pe masă, ci, fără niciun dubiu, divorţul dintre Monica şi Iri, dintre Pepe şi Oana sau dintre Prigoană şi Bahmuţeanu. De ce au sărit toate televiziunile ca leii pe o gazelă rătăcită în savană, să devoreze aceste subiecte? De ce nu există şi o parte a presei care