Dominique Ingres, La baie

După o perioadă de uitare, picturile artiştilor din secolul al XIX-lea, influenţate de culorile lumii arabe, s-au întors cu o mai mare forţă parcă, impunându-se pe piaţa internaţională de artă la cotaţii foarte importante. Campania napoleoniană în Egipt, între 1798 şi 1801, a făcut să ia naştere în toată Europa o adevărată egiptomanie. Exerciţiul francez a fost acompaniat, povestesc cronicile epocii, de 167 de artişti. Întorşi în patrie, unii au dat naştere unor noi discipline ştiinţifice, alţii s-au dedicat picturii orientaliste. Astfel, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, se năştea atistul-călător. În căutare de emoţii, aventuri şi noi surse de inspiraţie, ei desenau peisaje exotice şi scene senzuale, legate de povestirile celor „1001 de Nopţi". Orientul islamic, ţările din Africa de Nord şi din Orientul Mijlociu erau lumi aproape necunoscute în acea perioadă. Nu era uşor pentru colecţionarii epocii să reziste fascinaţiei acelor scene picante, prin care pictorii orientalişti făceau o invitaţie în harem.

Câţiva dintre artişti au plecat către aceste ţinuturi îndepărtate pentru lungi perioade, pentu alţii, această lume a rămas legată de fantezie. Noua modă s-a născut în Franţa şi, odată cu colonialismul, a fost difuzată în întreaga Europă, din Anglia în Italia, din Germania în Spania. În America, ea a avut o viaţă mai dificilă, dar chiar şi în lumea nouă, câţiva dintre pictorii Orientalismului, care studiaseră la Paris, s-au bucurat de succes.

Rudolph Ernst, Harem

Piaţa picturii orientaliste a trăit o viaţă nouă şi a cunoscut un adevărat boom în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Directorul secţiunii de pictură orientalistă de la Casa de licitaţii „Christie's" din Paris, Etienne Hellman, a explicat că pe acest segment au apărut noi pasionaţi din ce în ce mai competenţi, nu numai în Europa, dar chiar şi în