Apropiata venire a Învierii face pe orice creştin să se gândească la alegerea locului unde îşi va petrece Sărbătorile Pascale. Biserica, mănăstirea de unde vor lua Lumina Învierii capătă o importanţă aparte pentru credincioşi în aceste zile, ea fiind aleasă fie datorită legăturii spirituale cu acel loc, fie datorită aurei pe care acea mănăstire şi slujitorii ei au căpătat-o în timp, fie datorită apropierii de o zonă turistică unde îşi vor petrece zilele libere din această perioadă a anului.

Dacă nu v-aţi hotărât încă unde veţi participa la slujba Învierii, vă facem noi o sugestie: Aşezământul Şinca Veche, în Ţara Făgăraşului, acolo unde pelerini din întreaga ţară se adună pentru a participa Înviere. Şi asta pentru că în apropiere se află mănăstirea unde se găsesc moaştele Sfântului Nectarie, şi bisericile săpate în piatra de la Şinca Veche. Pentru a fi mai aproape, in spirit, de Ierusalim şi de Golgota, toată procesiunea se desfăşoară după un tipar asemănător celui din Cetatea Sfântă. Lumina se ia din bisericile săpate în piatră cu doua altare, unice în Transilvania (una asemănătoare se mai află la Corbii de Piatră, dar dincoace de munţi, în ţinutul Argeşului. Lumina trece încet-încet la credincioşii care aşteaptă în poiana din faţa grotei, sute de lumânări aprinse luminând valea şi oferind o perpectivă unică. După acest moment tainic se porneşte către mănăstire, pelerinii trecând, ca într-un drum iniţiatic, pe lângă izvorul călugărului, pe lângă vatra monoliţilor, pe poteca cu scări de lemn, ajungând la tăpşanul de la poalele mănăstirii, unde rămân până la sfârşitul slujbei. Este una dintre cele mai tulburătoare procesiuni ale Învierii, în Ţara Făgăraşului - poate cea de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus să fie mai bogată, dar aceasta cu siguranţă are o serie de trăiri şi revelaţii unice, pentru că aminteşte de starea primilor sihaştri de pe versantul nordic al