Valeriu Tabără se poate considera ghinionist că a nimerit să fie ministru al Agriculturii în România
Nu a apucat bine preşedintele să dea drumul la două-trei consideraţiuni despre cultura rapiţei de anul ăsta, că imediat s-a trezit şi ministrul Agriculturii să presteze ceva în presă că poate îi remarcă şeful jocul bun şi îl convoacă la naţională. De parcă nu ajungea o măciucă la un car de oale, mai trebuia să vină domnul Tabără să-i înfiereze pe ţărani că beau toată ziua în cârciumă şi au săptămână redusă de lucru, de lunea după-amiaza până joia pe la prânzişor. Adică, rurarul, mă-nţelegi, suferă de spleen, afecţiune care uneori dă în alcoolism.
În loc să-şi dea cu părerea despre dorul lelii la sate, Valeriu Tabără ar trebui să se întrebe care este scopul şi durata prezenţei sale în fruntea Ministerului Agriculturii. Ştim, ţăranul e leneş, vaca nu dă lapte, când nu e secetă, sunt inundaţii, iar dacă nu, vine cu siguranţă grindina.
Valeriu Tabără se poate considera ghinionist că a nimerit să fie ministru al Agriculturii în România şi nu în Franţa, Italia sau Spania. Acolo cârciumile sunt goale şi hambarele pline. Adevărata problemă pe care domnul Tabără nu pare să o priceapă este că domnia sa este ministru tocmai pentru a gândi şi apoi pentru a pune în aplicare politici prin care agricultura românească să înceapă să fie cât de cât competitivă.
Dacă ar fi sincer, domnul Tabără ar trebui să-şi fixeze singur nişte criterii de performanţă. De pildă să anunţe la începutul mandatului câte tone de praz importă România din Chile. După un an, tragem linie: a crescut importul de praz, demisionează ministrul. La fel cu roşiile, ceapa, morcovii, usturoiul, lăptucile, ştevia şi loboda. În anul al doilea al mandatului, trecem la lucruri mai grele, laptele, carnea. Şi spre sfârşit, venim cu lucrurile de mare fineţe, prelucrarea materiei prime la sate, pr
