Gestiunea proiectelor de lucrări publice, de construcţii sau de redesenare urbanistică i-au surprins în ultimii douăzeci de ani pe primarii Bucureştiului într-o permanentă stare de „nepregătire“. Actele de desfigurare a oraşului, pentru că de multe ori nu se poate vorbi de altceva, au fost întocmite în pripă, cu avize suspecte sau incomplete, ignorând în genere reglementări altfel limpezi şi elementare. În ultimii ani, când acţiunea societăţii civile a devenit mai eficientă graţie unui proces, nedus deocamdată până la capăt, de aplicare a legilor existente în materie, marile proiecte care fac obiectul contestărilor au fost temporar oprite în justiţie.

Bucureştenii îşi aduc aminte cu siguranţă episodul turnului construit la sfârşitul anilor ´90 în imediata apropiere a Bisericii Armeneşti, care a pus în pericol structura construcţiei şi a necesitat intervenţii drastice de reconsolidare. Între timp, turnul în discuţie a trecut acum mai bine de un an printr-un incendiu care l-a transferat din rolul de ofensă vie la armonia cartierului în cel de fantomă afumată, martor la fel de elocvent al incompetenţei şi corupţiei aflate, în mai mică sau mai mare măsură şi în proporţii variabile, la originea acestui tip de accidente devenite reguli în dezvoltarea urbanistică a Bucureştiului.

Noutatea ultimilor ani este activitatea din ce în ce mai vizibilă a ONG-urilor care monitorizează şi reacţionează la abuzurile şi ilegalităţile flagrante ale diverşilor primari şi consilii generale. Trecând prin proteste de tot felul, combinate cu acţiuni în instanţă, cu plângeri penale şi, mai recent, cu semnale de alarmă trase în Parlamentul European, asociaţiile implicate în protejarea Bucureştiului au de înfruntat însă un inamic redutabil şi imprevizibil: lipsa de viziune şi de coerenţă, aliată cu incompetenţa, corupţia şi, mai nou, în cazul actualului primar general, cu un soi d