Întors din Italia, Dragoş Cocoloş şi-a făcut un jurnal online în care vorbeşte despre dubla discriminare a românilor. După opt ani petrecuţi în Peninsulă, Dragoş şi soţia sa Laura au revenit în ţară dezamăgiţi de mirajul Occidentului.
Nu numai străinii îi discriminează pe românii veniţi să le ia locurile de muncă, dar şi românii rămaşi în ţară. „Concetăţenii noştri ne numesc «căpşunari» şi cred că le ştiu pe toate. Vă spun eu adevărul despre munca în afară“, spune Dragoş Cocoloş cu experienţa păţitului.
Patru luni pe bară
Dragoş a plecat din Constanţa, împreună cu soţia sa Laura, în anul 2002. Era 12 ianuarie 2002 când tinerii s-au îmbarcat în avion cu destinaţia Torino, Italia. „Am plecat fără viză. Aveam la noi cec-uri de călătorie şi aparate foto, ca nişte veritabili turişti, deşi ştiam că nu vom reveni prea curând. Aveam 2.500 de dolari“, povesteşte Dragoş. Banii strânşi din economii i-au ajutat să supravieţuiască. Tinerii au stat la rudele din Torino pentru un timp. „Patru luni nu am găsit nimic de muncă. Aveau cerinţe: să ştii limba, să locuieşti acolo, să ai experienţă şi când întruneai criteriile, te luau de probă“, povesteşte el.
Trimis acasă din prima zi
Primul său loc de muncă a fost de ajutor de muncitor. „M-au trimis acasă din prima zi“, râde Dragoş. Apoi şi-a găsit un post de magazioner. „Am muncit primele trei luni ca să ne facem acte în limba italiană. Dacă te prindeau fără, amenda era de 2.000 de euro“, zice românul.
Dorindu-şi să aibă un loc al lor, Dragoş şi Laura au vrut o casă. „Ne-am cumpărat casă. Rata a ajuns în timp relativ scurt de la 400 de euro la 900“, spune Dragoş. La locurile de muncă, situaţia se înrăutăţea. Patronii se vedeau nevoiţi să-şi restrângă afacerea. Din gestionar cu responsabilitate şi subordonaţi, Dragoş a ajuns de unde a plecat - să fie om bun la toate.
La un moment dat, patronul i
