Itxako, cu Oana Chirilă şi Alexandrina Barbosa în echipă, estesenzaţia Ligii Campionilor. După ce a întors un handicap de optgoluri cu Oltchim în urmă cu două luni în grupa principală, iarapoi a bătut alte două favorite, Buducnost şi Györ, formaţiaspaniolă a aterizat în finala competiţiei, producând cea mai maresurpriză a ultimului deceniu.
Oana Chirilă (ex-Şoit, 30 de ani) este românca poate cel mai puţinvizibilă când vine vorba de echipa naţională, dar un soi detalisman pentru România având în vedere că a luat parte la cele maimari performanţe ale reprezentativei din ultimii 30 de ani, adicăargintul Mondial din 2005 şi bronzul European din 2010. "Poate cănu am fost o jucătoare decisivă la naţională, dar întâmplarea facecă am fost convocată la lot şi în 2005, şi în 2010. Chiar glumeamcu fetele pe această temă", spune handbalista.
"Nu mi-aplăcut handbalul"
Povestea finalistei Champions League începe la Cluj, într-un momentîn care, spre exemplu, Mariana Târcă era una dintre steleleEuropei. Oana susţine că a ajuns la handbal întâmplător, fiinddescoperită în curtea şcolii de profesorii Cornel Mihăilă şi MirceaPârvu: "Făceam atletism, dar am fost obligată să merg la handbal decătre părinţi şi directoarea şcolii, care m-a ameninţat cuexmatricularea dacă refuz. Nu mi-a plăcut handbalul la început, daratunci chiar am crezut că pot fi dată afară de la şcoală. Norocul afost că s-a «prins» de mine după două săptămâni, când am făcutprima deplasare la Sf. Gheorghe. Mi-a plăcut atmosfera de grup, m-aatras". La 16 ani distanţă ... "Nu regret deloc că am ajuns lahandbal. A fost cea mai bună alegere din viaţă, am ascultat un sfatfoarte bun", continuă Chirilă.
"Real -Barça la fotbal bate tot"
Oana şi-a făcut "botezul" în Liga Naţională la "U" Cluj, dar mareaperformanţă a cunoscut-o în Spania. De nouă sezoane, interuldreapta
