Numărul 13, de obicei, aduce ghinion. Guvernul României şi-a asumat luni, pentru a 13-a oară, răspunderea pentru Codul Dialogului Social şi Legea plafonării salarizării cadrelor didactice. Nu trebuie să ne mire acest lucru. Constituţia României din 1991, revizuită în 2003 spune în articolul 114 „Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege”, fără a impune o limitare a folosirii instituţiei.

Adevărat este că tot în Constituţie atunci când se enumeră domeniile care trebuie reglementate prin lege organică putem citi la art. 73 lucruri precum: statutul funcţionarului public, organizarea învăţământului, reglementarea minorităţilor naţionale şi regimul general privind relaţiile de muncă. Tot Constituţia permite ca, o dată asumată răspunderea, opoziţia să iniţieze moţiune de cenzură. Nimic nu se poate reglementa în ţara asta fără o asumare de răspundere, ca să meargă repede, pe bandă, să nu mai înţeleagă nimeni nimic şi să venim apoi cu ordonanţe de completare, modificare, explicare.

Cu ceva ani în urmă se spunea despre Ordonanţele de Urgenţă că reprezintă un cap de pod periculos care poate afecta esenţa separării puterilor în stat. Tandemul asumarea/moţiune face ca articolul 61 (tot din Consituţie) “Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării,” să fie abrogat tacit.

Numărul 13, de obicei, aduce ghinion. Guvernul României şi-a asumat luni, pentru a 13-a oară, răspunderea pentru Codul Dialogului Social şi Legea plafonării salarizării cadrelor didactice. Nu trebuie să ne mire acest lucru. Constituţia României din 1991, revizuită în 2003 spune în articolul 114 „Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de pol