Comunitatea internaţională se mobilizează din nou pentru Cernobîl, la 25 de ani după gravul accident care a avut loc la reactorul numărul patru. Ţările participante la o conferinţa donatorilor organizată la Kiev au promis 550 de milioane de euro pentru continuarea lucărilor destinate să cicatrizeze definitiv rănile acestei catastrofe nucleare. O cicatrizare care riscă să fie însă foarte lungă. Guvernul ucrainean spera să obţină 740 de milioane de euro.

Toată lumea reflectează astăzi la această problemă, iar mulţi comentatori avizaţi constată că umanitatea a intrat de fapt într-o nouă eră, pentru care nu era pregătită, şi anume cea a accidentelor nucleare. Problema numărul unu a centralelor nucleare este, oarecum, similară cu cea a războaielor. Aşa cum un război este întotdeauna mult mai uşor de început decît de terminat, tot aşa o centrală nucleară este mult mai uşor de construit decît de scos din funcţiune şi eventual de izolat în caz de accident.

Occidentalii au putut constata în ultimile decenii că războiale începute în Afganistan, Irak sau, mai, recent, Libia, nu s-au desfăşurat după schemele iniţiale. Si în cazul centralelor nucleare comunitatea internaţională constată că nu poate fi prevăzut niciodată totul, că securitatea absolută nu este posibilă.

Autorităţile de la Kiev au organizat, în contextul comemorării a 25 de ani de la catastrofa de la Cernobîl, un fel de seminar internaţional pe tema securităţii nucleare şi a viitorului energiei nucleare. Franţa, care asigură în prezent preşedinţia grupului G20, a fost invitată se coprezideze acest forum al reflecţiei.

Principala concluzie care se impune însă, după cele întîmplate cu 25 de ani în urmă la Cernobîl, precum şi după cele întîmplate în martie anul acesta în Japonia, la centrala de la Fukushima avariată în urma unui cutremur, principlala concluzie deci este că umanitatea nu di