Cel mai bun proiect politic pentru Romania trebuie sa fie unul care sa loveasca brutal chiar in politicieni. Dar care ar putea fi acela? La anul, prin iunie, romanii vor fi chemati la un nou referendum. Nu e nici o intimplare ca plebiscitul vizind aprobarea modificarilor din Constitutie va avea loc taman in perioada alegerilor locale. Tactica dublei mobilizari a populatiei la urne a functionat cu suficient succes in anii anteriori. Iar cistigatorul s-a numit de fiecare data Traian Basescu. Dar de cite ori se poate recurge la o astfel de stratagema ? Este adevarat ca noul referendum completeaza seria consultarilor populare precedente, solicitind o acceptare finala pentru anumite solutii constitutionale sustinute de majoritatea romanilor. Intre timp, insa, in pofida tentativelor de reforma ale actualilor guvernanti (unele binevenite, altele deplorabile), ori poate tocmai de aceea, electoratul s-a indepartat la ani lumina de actuala Putere. Si, mai ales, de ideile forjate de Traian Basescu si PDL. Date fiind imprejurarile, sint cu atit mai curioase recentele declaratii ale lui Basescu ce fac referire la inclinatiile romanilor catre trindavie si dragoste netarmurita fata de paharul plin. Dur si mai curind tendentios, un atare mesaj emis chiar de un sef de stat isi pierde mult din persuasiune. Caci daca, in campaniile electorale, lauzi inteligenta si harnicia romanilor, pentru ca mai apoi sa deplingi prostia si lenea acelorasi romani, discursul devine duplicitar. Poate ca enuntul o fi adevarat, dar adevarul nu se spune doar cind nu mai ai nimic de pierdut. Oamenii urasc cumplit tocmai propriile defecte. Dar cind le vad la altii. E hazardat sa crezi ca astfel de iesiri la rampa, in cheia unei «sinceritati» grosiere, mai pot mobiliza populatia. Dimpotriva, genul acesta de pozitii fruste, in masura in care sint luate in seama, pot cel mult sa intretina ori chiar sa potenteze