Iată două probleme ale vieţii în Bucureşti: transportul prin oraş şi densitatea foarte mare de locuitori. Cele două probleme sunt strâns legate. Densitatea de locuitori conduce aproape inevitabil, mai ales pe măsură ce bucureştenii devin tot mai bogaţi, la o densitate mare de maşini. De asemenea, densitatea mare de locuitori conduce şi la preţuri mari ale chiriilor, apartamentelor şi terenurilor. Spre comparaţie, densitatea în Bucureşti este de ~8500 persoane/km2 (dublul mediei capitalelor europene) în timp ce, de pildă, în Budapesta este de ~3200 persoane/km2. Cele două oraşe au aproximativ aceeaşi populaţie (Bucureştiul ceva mai mult), dar Budapesta are o suprafaţă de peste două ori mai mare. Bucureştiul este de departe cea mai densă capitală din UE, următoarea fiind Copenhaga cu „numai” ~6000 persoane/km2.

Poster din Münster, Germania (2001) 1 – Transportul in comun

Soluţia urbană tipică la supraaglomerarea traficului este transportul în comun. Raţiunea unei asemenea soluţii devine evidentă dacă ne gândim la spaţiul ocupat pe şosea de un autobuz care transportă 50 de persoane comparativ cu spaţiul ocupat de ~40 de maşini. Un autobuz ocupă semnificativ mai puţină şosea chiar şi decât cantitatea echivalentă de biciclete, motociclete sau scutere. Prin urmare, dacă oamenii renunţă la maşini sau scutere pentru a merge în schimb cu autobuzul, tramvaiul sau, evident, metroul, şoselele se eliberează în mod substanţial. Iar dacă şoselele devin mai libere, timpul necesar pentru a ajunge dintr-un loc în altul scade şi el considerabil. Poluarea în oraş scade de asemenea, mai ales dacă mijloacele de transport sunt electrice.

Însă transportul în comun în Bucureşti este atât de prost încât numărul de maşini şi motociclete din oraş a crescut în mod exploziv, practic toate trotuarele devenind spaţii de parcare. Acest lucru are consecinţe grave: conform statist