O poveste care pare sa nu se mai sfarseasca niciodata bantuie televiziunile mogulilor, mintile liderilor Opozitiei, dar si pe cele ale unor lideri PD-L.
Deformata in fel si chip, trunchiata in functie de interesele politice, scoasa de la naftalina cand nu mai sunt alte subiecte, povestea votului la Legea Pensiilor in sedinta condusa de Roberta Anastase tinde sa devina acea mare ipocrizie cu care poporul trebuie sa traiasca dincolo de istorie.
Asta pentru ca nimeni nu are curajul sa spuna adevarul pana la capat. Poate ca istoria recenta sau mai putin recenta a romanilor e plina de asemenea povesti care macina vinovat subconstientul romanilor: revolutia furata, mineriadele lui Iliescu, filmuletul cu Basescu lovind un copil, flacara violet, asasinarea lui I.G. Duca, moartea lui Zelea Codreanu, mormantul lui Ceausescu si multe altele.
Sunt povesti care raman acolo, neterminate, si nimeni nu are curajul sa le spuna asa cum s-au intamplat.
Legea Pensiilor era importanta pentru introducerea unei minime echitati in sistemul in care cei care contribuie azi primesc maine beneficiile. Atat de importanta era aceasta lege incat Roberta Anastase, intr-o seara de toamna, a numarat mai multe voturi "pro" decat numarul parlamentarilor aflati in sala. O practica dovedita si la alti conducatori de sedinte parlamentare: Viorel Hrebenciuc, Ioan Oltean, Bogdan Olteanu, Valer Dorneanu etc.
Pe scurt, Opozitia iese din sala si majoritatea isi voteaza legile. Doar ca se intampla adeseori ca parlamentarii majoritatii sa traga chiulul. Si atunci nu exista o majoritate in sala, insa presedintele de sedinta, luand act de abandonul complice al Opozitiei si de majoritatea numerica de pe hartie, implicita doar, umfla cifrele la vot. Au facut-o si altii inainte tot pe imagini video. Doar ca nimeni nu s-a sinchisit.
In cazul Legii