Despre preşedintele Traian Băsescu se ştie deja de foarte multă vreme că e un tip conflictual, care, atunci când n-are pe tavă o criză politică, o provoacă, pentru că starea de criză îi prieşte cel mai bine.
S-ar putea scrie un curs de gestionare a crizelor inspirate din activitatea lui Traian Băsescu. Crizele "Băsescu", aşa s-ar putea numi cursul cu pricina. Puţini sunt tovarăşii de luptă ai preşedintelui care să-i fi rămas alături în ultimii 15 ani, de când acesta joacă în liga mare a politicii româneşti.O înşiruire a numelor celor maziliţi sau plecaţi de bunăvoie de lângă Traian Băsescu ar fi prea lungă. Totuşi, e pentru prima oară când acesta atacă frontal şi, practic, fără perdea un colaborator vechi, loial, care a făcut parte din Cercul Zero al preşedintelui ("PDL nu poate fi condus prin căprărie, nu are nevoie de un caporal, ci de un preşedinte"). Se spunea despre Vasile Blaga, căci despre el este vorba, că a fost unul dintre puţinii oameni care erau în stare să-i ţină piept lui Traian Băsescu la discuţii prelungite până noaptea târziu. Era unul dintre ultimii care, cum se spune, şi-au permis să-l tutuiască, să-i vorbească aşa, ca între amici, şi să-i spună, mai colorat sau mai alb-negru, "Traiane, nu-i aşa!". Dar nu trebuie să fii vreun analist politic prea subtil ca să fi prevăzut ruptura încă din urmă cu doi ani. Până la urmă, ultimul om cu care o va rupe Traian Băsescu va fi el însuşi...
S-a scris deja şi s-a răs-comentat: Traian Băsescu este direct interesat ca şefia PDL să rămână, formal, la Emil Boc, pentru că, astfel, partidul va putea fi controlat mai uşor. Mai fără emoţii, adică. Nu e prima oară când şeful statului lasă deoparte, cu nonşalanţă, ideea de independenţă politică a preşedintelui României şi se implică direct, ca actor principal, în viaţa de partid a PDL. (Voi fi primul care va aplauda renunţarea la ipocritul artico