- Istoric - nr. 766 / 19 Aprilie, 2011 In fiecare an, spre finalul lunii martie, imi vine in minte o lectie de istorie nepredata in scoala, aproape de 50 de ani, dar care a ramas nemuritoare in constiinta istorica a poporului roman: Unirea Basarabiei cu Romania, 27 martie 1918. Acum 67 de ani in urma, in luna martie 1944, m-am refugiat din Basarabia in Romania cu Scoala Normala de Invatatori "Mihai Viteazul” din Chisinau. Ca invatator, in toti anii mei de dascalie, la lectiile de istorie, cand predam domnia lui Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Ioan Voda cel Cumplit, treceam Prutul fara pasaport pe harta Romaniei si le reaminteam elevilor ca Moldova pe acele timpuri se intindea pana la Nistru, iar in Cetatile Hotin, Soroca, Tighina si Cetatea Alba, moldovenii se aparau impotriva dusmanilor. Le aminteam ca Moldova dintre Prut si Nistru, Basarabia, este locuita de romani care vorbesc limba romaneasca ca si noi. Ma dadeam exemplu pe mine, ca basarabean. Cand le predam Unirea de la 1 Decembrie 1918, momentul cand s-a infaptuit marea Unire la Alba Iulia a tuturor provinciilor romanesti, Basarabia, Bucovina si Transilvania, cu Romania, cautam sa accentuez vorbele unui copil, rostite in acea zi mare: "Traiasca Romania dodoloata!”, adica rotunda si mare, si marcam pe harta rotunjimea tarii noastre. Lectia era reprodusa dupa o povestire scrisa de Lucian Blaga, marele nostru poet si filozof, in momentul cand romanii se intorceau de la Alba Iulia, bucuro si ca au votat marea Unire, si copilul dintr-un sat a strigat: "Traiasca Romania dodoloata!”, o propozitie exclamativa ce-i incanta si-i anima pe dragii mei scolari, numai ochi si urechi, mai ales ca o rosteau in gand intr-un cor mut. Un sentiment de deplina victorie, parca ei ar fi fost la Alba Iulia, impreuna cu mine. Dintr-un poem pedagogic, "Istorie, drum bun!”, extrag o strofa ce ne atrage atentia la predarea lectiilor