…uite si-o veste buna intr-un noian de vesti proaste: nu trebuie sa ne cumparam tineri! Tineri inca mai avem. Tineri care sa se entuziasmeze pentru idei, tineri carora sa se pese, tineri care cauta solutii « out of the box », care nu se multumesc cu locuri comune, mesaje mai mult sau mai putin prafuite, tineri decisi sa scoata lumea din amortire. Tauni. Pana acum – si-o spun cu inima usurel stransa din motive evidente – rolul acesta a fost indeplinit mai degraba de cei de la CriticAtac. Adica de stanga asa-cum-s-ar-cuveni-sa-fie. Nu stanga PSD-ului, USL-ului, nu stanga lui Cozmanca sau a lui Mohora. Aia nu-si merita nici macar numele. Ci stanga lui Ernu, Rogozanu, Stoiciu & Comp.
Poti (si foarte bine faci) sa le respingi argumentele cu contra-argumente mai bine mestesugite, te poti chiar enerva, cutremura, tranti de furie caciula de pamant, dar nu poti ramane indiferent. Esti obligat sa-ti reformulezi (ba, uneori, chiar sa-ti reevaluezi premisele teoretice). Esti obligat sa gandesti. Nu te mai poti multumi cu sloganuri si limba de lemn. Esti obligat sa gandesti. Or, daca avem o criza pe cap, nu e (in primul rand) o criza economica, ci una a ideilor. De vreo douazeci de ani incoace, lumea – intreaga lume – s-a culcat pe-o ureche, iar noi, romanii, sforaim abitir, vaicarindu-ne in somn si asteptand sa ne trezeasca cineva cand s-a terminat cosmarul.
Pana acum, singurii opozanti ideologici ai celor de la CriticAtac au fost cei de la ISP (Institutul de Studii Populare), dar demersul lor pornea din start cu un handicap : era si este perceput ca varful teoretic al aisbergului puterii. Nimeni nu-l suspecteaza, bunaoara, pe Vasile Ernu ca ar reprezenta vocea PSD. Nimeni nu-i reproseaza discrepanta uriasa dintre vorbele lui si faptele social-democratilor. Pe de alta parte, toata lumea il suspecteaza, sa zicem, pe Sever Voinescu au Catalin Avramescu, pentru ca ar
