În lumea arabă zona de turbulenţe sociale continuă să afecteze state precum Siria şi Yemen. Contestatarii iau ca model revoluţia din Tunisia dar mai ales cea din Egipt. Piaţa Al-Tahrir de la Cairo, unde s-a derulat de fapt partea vizibilă şi mediatizată a revoluţiei egiptene, a devenit un simbol în lumea arabă. Nu întâmplător contestatarii din oraşul sirian Homs, situat în centrul ţării, şi-au rebotezat piaţa centrală după numele celei de la Cairo, Al Tahrir.
Potrivit agenţiilor de presă, luni seară se aflau în jur de 20 000 de persoane în centrul acestui oraş, decise să nu plece decât odată cu căderea regimului de la Damasc. Şi în alte oraşe ale Siriei în care au avut loc manifestaţii în ultimele săptămâni numele pieţei Al Tahrir a răsunat ca un simbol, ca un slogan mobilizator. Din păcate scenariul egiptean al revoluţiei nu pare să poată funcţiona în Siria.
Dacă manifestanţii egipteni au reuşit să rămână timp de zile şi nopţi în piaţa Al Tahrir de la Cairo, până la plecarea lui Hosni Mubarak de la putere, faptul s-a datorat unei evidente complicităţi a armatei. Ori, în Siria, armata este încă sub ordinele preşedinteluie Bashar Al-Assad şi reuşeşte în general să-i disperseze pe manifestanţi înainte de a reuşi să-şi instaleze corturile şi să înceapă o manifestaţie de tip prelungită.
Potrivit Asociaţiei Amnesty International, în jur de 200 de oameni au fost ucişi în Siria de la începutul mişcării de contestaţie şi în jur de 125 în Yemen.
Legat de Yemen, reamintim că în această ţară preşedintele Ali Abdallah Saleh se află la putere de 32 de ani. Următorul său mandat ar urma să ia sfârşit în 2013 iar interesatul ar fi declarat că este dispus să cedeze puterea, dar într-un cadru constituţional. Ceea ce înseamnă că poporul său ar mai trebui să aibă răbdare până anul viitor. Din alte surse avizate se spune însă că preşedintele Saleh este din c
