Nu e un exerciţiu democratic un referendum? Ba da, dar nu în sistemul constituţional românesc. S-a văzut în cazul referendumului pentru parlamentul unicameral: nu există nicio obligaţie pentru Legislativ de a amenda Constituţia în acord cu voinţa populară exprimată prin referendum. Numai în cazul suspendării preşedintelui şi al modificării Constituţiei în parlament, rezultatele referendumului, dacă acesta este valid, sunt obligatorii. În rest, rezultatele sunt „consultative“, adică la bunul plac al politicienilor, lipsiţi la noi de respect pentru voinţa celor care i-au ales. În acest caz, întrebarea legitimă este: de ce mai avem nevoie de un referendum pentru modificarea Legii Capitalei? Un bun sondaj de opinie (sau chiar mai multe) ar fi fost îndeajuns, dacă chiar se dorea cunoaşterea opiniei bucureştenilor.

Numai că aici nici logica, nici bunul simţ nu contează, ci ambiţiile politice. D-na Elena Udrea, preşedintă a organizaţiei Bucureşti a PDL, jinduind la funcţia de primar general la anul, a dorit să impresioneze prin ceva. Ştiind că, în general, oamenii nu sunt mulţumiţi de lipsa de cooperare dintre primăriile de sector şi Primăria Generală, a propus modificarea Legii Capitalei, astfel încât primarii de sector să fie numiţi dintre consilierii generali, iar bugetele primăriilor de sector să fie centralizate. Probabil că se gândea şi că, ajungând primar general, ar beneficia de legea în cauză. Până aici, nu avem nimic să-i reproşăm, ba chiar suntem de acord cu ideea generală a propunerii legislative. Primarul general, Sorin Oprescu, a părut de acord, gândindu-se şi el la un al doilea mandat, dar încercând totuşi să nu apară că face jocul Elenei Udrea. Evident, opoziţia, mai ales prin d-nii Piedone şi Chiliman, a contraatacat, susţinând că, în fapt, se pregăteşte o dictatură a Elenei Udrea în Bucureşti, copie redusă, dar fidelă a „dictaturii Băsescu“ asupr