Aşa grait-a preşedintele României, şi asta e una dintre ocaziile alea (rare) în care nu pot să nu mă declar de acord. Cu o nuanţă: poate că e performant, de fapt. Doar că nu avem de unde să ştim cu exactitate. Ca să faci performanţă, trebuie mai întâi să munceşti.

Dar noi n-avem chef să muncim, asta e cât se poate de real, şi nici nu ne asumăm această lehamite. De vină sunt şefii, lipsa joburilor pe măsura aşteptărilor noastre, condiţiile de la birou, alinierea planetelor şi horoscopul, bărbaţii care hărţuiesc femeile şi femeile care exagerează cu feminismul lor, orice motiv e bun să nu muncim!

Sunt celebre fotografiile cu ţăranii (şi nu o spun peiorativ, serios nu!) care se cinsteau la cârciumă discutând, probabil, de soarta cea rea şi de guvernul care nu-i ajută să scape de inundaţie, dar şi cele cu muncitorii de la drumuri care mai mult stau decât muncesc.

Am văzut comentarii ce evocau faptul că românii muncesc foarte bine în străinătate, cică suntem cei mai performanţi culegători de căpşuni din Europa. Mură în gură! Pardon, căpşună în gură! E un venit oarecare, într-o ţară străină, departe de familie, copii, prieteni. Ce-i opreşte pe aceşti specialişti în culegerea căpşunilor să planteze, îngrijească, recolteze şi apoi să vândă căpşuni în ţara natală? Nimic. E doar mai multă muncă. Nu ne place. Bleah!

“Prostia este o formă organizată de lene”

Vă amintiţi de Let’s Do It, Romania? Proiectul acela care presupunea că, într-o zi anume, ieşim cât mai mulţi români şi facem curăţenie în ţară. Pe bune, nu era chiar cel mai mare efort, vă spun pentru că ştiu, eu am ieşit. Şi ceva peste o sută de mii de alţi români. Pentru restul a fost prea mult, prea greu, prea neinteresant, prea nu e treaba lor, prea de ce să ies?! Şi e grăitor pentru ce şi cum suntem.

Am multe exemple de genul ăsta, dar cred că fiecare are. Cel mai evident dintre ele a