Ce-a fost mult a trecut. Acum e chestie doar de ore, zeci de ore ce-i drept, până când îi vom vedea în carne şi oase pe doi dintre cei mai vânaţi români. Mihai Necolaiciuc şi Nicolae Popa. Dar ce mai contează nişte zeci de ore când domnii în cauză sunt plecaţi (oficial, fugiţi) de ani buni din România?

Primul, fost şef la CFR, a păgubit statul român cu peste 50 de milioane de euro. Al doilea, creierul prăbuşirii FNI, este unul dintre autorii morali ai situaţiei disperate în care au ajuns peste 300.000 de investitori la Fond.

Ambii au multe în comun în afară de calitatea de inculpat. Au plecat imediat după începerea urmăririi penaleîmpotriva lor şi cu foarte puţin timp înainte de a face cunoştinţă cu zăngănitul cătuşelor. Au dus o viaţă de huzur. Necolaiciuc - în SUA, Popa - în Indonezia.

Şi-au chemat rudele la ei, au beneficiat de un sprijin misterios şi n-au fost deranjaţi ani buni, dar au fost arestaţi, ambii, în 2009, când şi cel mai optimist român îşi pierduse speranţa că avea să-i mai vadă vreodată. Nicolae Popa şi-a luat tălpăşiţa din România la scurt timp după prăbuşirea FNI, prin iunie 2000. S-a dus în Insula Bali, unde nu l-a găsit nici vântul, nici pământul. L-a găsit doar Vîntu. Sorin Ovidiu Vîntu. Mihai Necolaiciuc a dispărut fără urmă în februarie 2005, iniţial în Austria, sub pretextul unei boli inexistente, apoi în SUA. Ajuns la Miami, fostul angajat al statului s-a pus pe investit. Şi-a luat trei apartamente de lux în Florida şi nu s-a sfiit nici măcar să le pună pe numele său, având certitudinea că oricum nimeni nu-l caută. S-ar fi plimbat şi azi pe plajele însorite din Florida dacă autorităţile americane nu l-ar fi arestat în iulie 2009 pentru încălcarea Legii imigraţiei. Odată înhăţat de americani, poliţiştii români au anunţat cu surle şi trâmbiţe capturarea fostului nabab de la CFR. Mâine, după aproape şase ani de umblat prin lume,