Volumul scriitorului american John Cheever, „Povestiri. Integrala prozei scurte“, distins cu Premiul Pulitzer, National Book Critics Circle Award şi American Book Award, a apărut recent în româneşte. Un „Cehov al suburbiilor“, Cheever („Bullet Park“, „Totul pare un paradis“) semnează inclusiv prefaţa acestei integrale de „nimicuri dichisite, uneori datate“, scrise din „nevoia acerbă de a găsi o însemnătate morală în lanţul vieţii“.
Cu o reputaţie de „dificil", John Cheever (1912-1982) evita să citească recenziile la cărţile sale, iar când acorda interviuri făcea orice ca să nu vorbească despre „a scrie", mai ales faţă în faţă cu ceea ce el numea una dintre „maşinăriile astea" - referindu-se la reportofoane. „Nu v-aţi plictisit de atâta trăncăneală?", i-a spus unui reporter de la „Paris Review". Era primăvara lui 1969, abia îi fusese publicat romanul „Bullet Park".
Cheever îl primise pe reporter în casa lui din Ossining, New York şi „trişa" jucăuş: „N-aţi vrea, mai bine, ceva de băut? Sau să luăm prânzul? Mă duc să verific dacă e gata. O plimbare prin pădure, şi, apoi, ce ziceţi de o baie în piscină?". „Nu-mi face mare plăcere să recitesc ce-am scris", spunea Cheever altădată, celor de la „Time" - stingând o ţigară, aprinzân-du-şi o alta - „de fapt, mi-ar plăcea să-mi rescriu romanele".
Candoare şi umor
John Cheever a început să scrie în 1930: povestiri pentru revista „The New Republic". Cinci ani mai târziu a început colaborarea cu „The New Yorker", unde a şi publicat majoritatea povestirilor sale pe care le-a scris timp de mai bine de 40 de ani. Deşi celebritatea i-au adus-o mai ales romanele, două dintre povestiri - „Radioul enorm" şi „Înotătorul" - au spart gheaţa, chiar dacă „Înotătorul" a devenit populară mai degrabă printr-o ecranizare nereuşită (1968). Declanşatorul faimei a fost însă Premiul Pulitzer, acordat pentru in
