Dosarul SIE al publicistului Ivan Deneş (1928, Timişoara - 2011, Berlin) dezvăluie că acesta a lucrat din 1948 (cu o mică întrerupere) pentru Securitatea română pînă-n 1989. În noiembrie 1989 generalul de Securitate Aristotel Stamatoiu a propus ca, pentru meritele deosebite, Deneş să fie distins cu ordinul „Tudor Vladimirescu”. În urma informaţiilor furnizate inclusiv de Ivan Deneş s-a confiscat în 1970 manuscrisul lui Belu Zilber (martor în procesul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, condamnat la moarte în 1954).

Corespondentul RFI la Berlin William Totok

Deneş a fost trimis „legendat” în 1970 în Occident, unde avea sarcina de a-i „discredita” pe Goma, Baconsky, Breban etc., a fost infiltrat la Europa liberă, avînd sarcina să penetreze acest post de radio, conspirat în documentele Securităţii sub numele de „Meliţa“.

Pe data de 12 iunie 1969 colaboratorul neoficial al Securităţii „Alecu Sîrbu“ predă poliţiei secrete o notă în care relatează că Belu Zilber lucrează la o scriere memorialistică în care vorbeşte despre „afacerea Pătrăşcanu“. Este doar una din numeroasele note detaliate furnizate de către „Alecu Sîrbu“ în care relatează despre fostul deţinut politic, Belu Zilber, un apropiat al ministrului de justiţie, Lucreţiu Pătrăşcanu, condamnat la moarte în anul 1954 (cf. ACNSAS, SIE 10829, vol. 3, ff. 266-267 şi 446-450). În urma torturilor Zilber acceptase rolul unui martor al acuzării, inventînd, pur şi simplu, întîmplări fanteziste care-l incriminau pe Pătrăşcanu. Zilber însuşi fusese condamnat la închisoare pe viaţă şi a ieşit din puşcărie în 1964.

Tot atunci a fost eliberat şi publicistul şi scriitorul Ivan Deneş, născut în 1928 la Timişoara, condamnat în 1958 pentru înaltă trădare. Acesta acceptase în detenţie să participe la reeducarea codeţinuţilor politici şi să furnizeze Securităţii sub numele de „Aurel Bantaş“ informaţii „demasca