Vă mai amintiţi de Scorniceştiul natal al lui Nicolae Ceauşescu? Dintr-o comună oarecare, prăfuită şi fără perspective, a devenit, în anii ’70-’80, o localitate prosperă: fabrică de confecţii, industrie alimentară, o C.A.P. unde recoltele explodau, casă de cultură, stadion, ba şi o echipă de fotbal de care se temeau până şi Steaua sau Dinamo, ştiind că trebuie să-i cedeze. Secretul acestei evoluţii spectaculoase era cât se poate de simplu: slugarnici, miniştrii se întreceau să pompeze acolo fonduri şi să investească în ceea ce, se pare, nici barem “cel mai iubit fiu al comunei” nu le ceruse.

Istoria se repetă, într-o spirală a oportunismului. O pricăjită comună, Margău, care înglobează şi satul Răchiţele, unde s-a născut marele bărbat de stat care- i Emil Boc, premierul României, beneficiază de fonduri de milioane de euro, semnate cu dărnicie de ministrul dezvoltării şi turismului, Elena Udrea, pentru contracte câştigate, evident, de firme cu portocalii. Răchiţele, cu doar 847 de locuitori şi vreo 200 de elevi, va avea astfel o modernă sală de sport cu anexe, un centru de zi pentru copii, vor fi construite conducte de apă şi canalizare, se vor amenaja alei pietonale şi parcări etc. Acest nou Scorniceşti va avea astfel dotări la care multe oraşe nici nu visează.

Dacă aceste mofturi s-ar consuma într-o perioadă de boom economic, n-ar fi nimic de spus. Dar când ţara e înglodată în datorii şi împuşcă francul, când investiţii de infrastructură realmente necesare sunt tăiate de pe listă, când nu se găsesc bani spre a salva plajele şi falezele litoralului, a repartiza fondurile şi a susţine investiţii cum sunt cele de la Răchiţelele lui Boc sau poftele lui Gheorghe Flutur din Suceava, mereu gazdă de zaiafeturi politice, ignorând nevoile urgente privind amenajarea teritoriului din judeţe întregi, e cel puţin un abuz. Pe care, însă, nu-l decontează ministresa,