Noul miliard de euro eliberat la dispoziţia băncilor comerciale de către BNR din mecanismul rezervelor minime obligatorii reprezintă bani aruncaţi! De-acum libere de orice constrângeri - după încetarea înţelegerii de la Viena cu FMI, care, în schimbul unor oportunităţi de plasament oferite de statul român, le obliga să păstreze expunerea financiară pe România -, băncile comerciale, practic toate străine, îşi vor orienta resursele în funcţie de interesele lor de profit la scara reţelelor lor internaţionale, astfel încât miliardul cu pricina, în fruntea altor miliarde din România, are toate şansele să ia calea altor pieţe, cel mai probabil a pieţelor de origine ale băncilor, din motive multiple pe care nu le discutăm acum şi aici.

Dacă nu a fost o comandă externă precisă - aşa cum a fost, în urmă cu doi ani, prima eliberare, de circa 6-7 miliarde euro, la dispoziţia băncilor străine din rezervele minime obligatorii, ca parte integrantă a acordului cu FMI -, atunci decizia BNR de a reduce de la 25% la 20% nivelul rezervelor minime obligatorii în valută, prin care se pompează la dispoziţia băncilor străine încă un miliard de euro, constituie urmarea unei costisitoare amăgeli care bântuie instituţia respectivă.

În primul rând, o amăgeală strategică: anume, că România va adera la zona euro în 2015! Dacă România pluteşte cumva prin nori să mai ceară aderarea la euro, oricum însă cei ce ar urma să o primească în club nu au înnebunit de-a binelea s-o mai facă după episodul Grecia. Cazurile Greciei, Irlandei, Portugaliei şi chiar Spaniei au dovedit cu prisosinţă că necompetitivii nu au ce căuta în zona euro, pentru că nu pot face faţă în aceeaşi echipă cu cei competitivi! Nu este vorba de convergenţa nominală, care poate fi realizată pe hârtie, ci de convergenţa reală, de nivel de dezvoltare, care probabil nu va fi atinsă niciodată! BNR duce o politică de parcă