- Comentariu - nr. 767 / 20 Aprilie, 2011 Nepoate draga, in lunga mea experienta, in cei aproape 80 de ani, am vazut multe si bune, dar mai multe rele! Batut de vant am fost din toate partile. Asculta baiete, si baga la cap. Noi, romanii, suntem la rascrucea vanturilor, haraziti de Dumnezeu sa tinem piept tuturor veneticilor. De multe ori i-am gazduit, le-am oferit din bunul nostru, ca sa fie bine. Cum am mai spus si repet, ca Tatal din cer, atunci cand vrea sa te pedepseasca, mai intai iti ia mintile, sa te pierzi singur! Dumnezeu s-a suparat pe noi, pe romani, in 1989, in ziua de Craciun, cand a fost varsat sange de om, calcand una din poruncile Lui: "Sa nu ucizi!” Din clipa aceea, poporul roman s-a injugat la neputinta, la haos. In Romania exista un genocid lent, bine camuflat de cei care au transformat tara in ruina. Razbunarea va fi a noilor generatii, care urmeaza dupa noi. Ceea ce am vazut in asa-zisa reforma a Sanatatii, inchiderea spitalelor si aruncarea bolnavilor in strada, lasati in voia sortii, este o dovada. Am vazut, in 1943, oameni sanato si care-i carau pe cei raniti, pe bolnavi si batrani din Ghetoul parasit. Aceste triste amintiri le-am trait si in 1944, in ziua de Pasti, 4 aprilie. In Gara de Nord, mortii de dupa bombardament erau jefuiti de inele si de portofele. Ranitii erau carati in furgoane trase de cai. Noi am trecut prin multe si, uneori, nu am fost de pus la rama. Am avut si avem si noi pacatele noastre. Nu mai departe, in 2011, ne-am facut de rasul Europei, cu panorama imbrancelilor la zahar, ulei si la detergenti, cu bolnavii parasiti la portile spitalelor, dar ne spargem capetele pentru o sticla de apa sfintita si ne batem cu pumnii in piept, ca suntem crestini! Stiu ca adevarul doare si de multe ori sparge capul. Am scris aceste randuri pentru a arata tineretului adevarul adevarat, vazut si trait de mine. La varsta mea, dupa 40 de ani