Elita politica romaneasca ramane imuna la bulimia financiara, in pofida numeroaselor acuze de neprincipialitati de tot soiul, incasate din partea cancelariilor internationale. Naravul banului inghesuit in buzunar de popa, indiferent de provenienta lui, nu are lecuire. Pe decidentii la varf ai tarii ii ia cu vertij cand aud fosnet gros de bancnote si le cade greu la lingurica, atunci cand bifeaza o zi trecuta fara aport la sold personal.
La obiect este cugetarea aceea cu barbatul de succes in spatele caruia se afla o femeie puternica. Prin vara lui 2003, in vremea guvernarii nastasiste, izbucnea un scandal care-l avea in epicentru pe ministrul Integrarii Europene, Hildegard Puwak. Doamna cu nume de rezonanta nemteasca intra sub lupa unor banuieli de manuire/integrare incorecta a fondurilor europene.
Sub o titulatura de proiect renascentist, demnitarul de sub flamura pesedista a cotit cam 150.000 de euro in favoarea unor firme ai caror asociati erau sotul si fiul sau. Ce cauta "Leonardo da Vinci" prin Germania? Ii pregatea sub acest nume, in Romania, pe unii absolventi si tineri muncitori in domeniul restaurarii monumentelor istorice.
Ceva mai incoace de zilele noastre, o fosta ilustra jurnalista a cugetat profund ca n-ar strica sa intinda un pod banesc, asa cum apare el pe moneda unica, intre tasca europeana si chimirul personal. Dupa ce a testat un prolog tematic cu fiul dansei in postura de asistent al europarlamentarului Daniel Funeriu, Melania Mandas Vergu si-a oferit serviciile de consultanta aceluiasi personaj devenit intre timp ministru.
Insa, nicidecum gratuit. A purces la infiintarea unui proiect finantat din rezervoare de pe batranul continent. Candva o amazoana cu condei vitriolant impotriva faradelegilor din invatamant, patroana firmei a batut palma intr-o macra si propriu dedicata afacere cu ministerul ce o
