Mult asteptata demisie a ministrului muncii Nelutu Ioan Botis s-a produs. Cariera sa guvernamentala s-a terminat la fel de fulminant precum a inceput. Un perfect anonim in politica mare, Botis avea un singur atu : este pupilul preferat al lui Ioan Oltean, un important baron transilvan al PDL. Parasutat in functie dupa ce fostul detinator al portofoliului, Mihai Seitan, a reusit sa-si scoata din minti chiar si proprii colegi de partid, Nelutu al nostru parea o figura blajina in guvern. Daca-l intrebai ceva mai concret si rapid, se fastacea si lua o lunga si inteligenta pauza de vorbire. Se uita dezorientat in stanga si dreapta, incercand sa raspunda singur la intrebarea : " Ce caut eu in viata mea?". Trimis la inaintare de batrinul sforar cu un scop foarte clar, Botis s-a achitat cu brio de ordin. Adoptarea Noului Cod al Muncii prin asumare si semnatura ministeriala a dat satisfactie conducatorului unic, dar a starnic imense controverse in societate. Calme si de obicei cautatoare de aranjamente pe sub masa, pina si sindicatele au fost scoate din sarite de acest exemplar unic. Rememorez acum criza de nervi pe care a facut-o liderul Carte Alfa, Bogdan Hossu, dupa o incercare de dialog cu ministrul muncii. Furios ca un urs intepat de 1000 de albine, Hossu a si lansat un apel ca acest Guvern sa fie alungat cu pietre. Asa calm si atoate nestiutor, parlamentarul de Bistrita reusea performante unice, de a enerva la maxim orice partener de dialog.

Doar citeva luni i-au fost de ajuns acestui om sa ne demonstreze ca n-are ce cauta intr-o functie ministeriala. Nu-i mai putin adevarat ca mai sunt o gramada intr-o postura asemanatoare. Dar magareata a picat pe omul lui Ioan Oltean. Grabit spre parvenire ca orice provincial ajuns in fruntea bucatelor, Botis a tras un aranjament rapid. Firma pe care o controla prin intermediul sotiei si al unor apropiati sa beneficieze fo