Rezultatele alegerilor din Finlanda şi adoptarea noii constituţii în Ungaria au declanşat sirenele de alarmă politică. Partidul cu numele ciudat de Adevăraţii finlandezi a reuşit să devină cea de-a 3-a forţă politică într-o ţară a Uniunii Europene despre care se ştia că este mai imună faţă de retorica naţional-populistă decît alte state ale vechiului continent. Uluiţi analiştii se întreabă ce anume a declanşat această schimbare de atitudine a electoratului finlandez. Cele mai simple explicaţii sunt cele economice.
Corespondentul RFI la Berlin, William Totok
Se invocă teama unui colaps financiar, lipsa spiritului de solidaritate, invidia socială sau protestul alegătorilor faţă de politica bugetară a partidelor tradiţionale pentru a explica ceea ce se întîmplă de la o vreme încoace în Europa. De obicei se evită analiza ideologică a fenomenului în expansiune, etichetat cu ajutorul unor sintagme politice difuze care mai degrabă seamănă cu eufemisme stîngace decît cu formule inteligibile.
Naţionalismul evident al partidului Fidesz din Ungaria este bagatelizat. Grupul partidelor conservatoare din Parlamentul European căruia îi aparţine şi formaţiunea lui Viktor Orbán preferă să muşamalizeze dimensiunea ideologică reală a Fidesz-ului care mizează pe sentimentele patriotice ale electoratului, alimentat cu un romantism naţional împrumutat din secolul al XIX-lea, adaptat punctual la „necesităţile“ actuale.
Potrivit criticilor, inclusiv ale ministerului german de externe, noua Constituţie nu este compatibilă cu legislaţia Uniunii Europene. Ea îngrădeşte drepturile cetăţenilor, extinde inacceptabil puterea primului ministru şi poate paraliza activitatea viitoarelor guverne ale Ungariei. Gergely Pröhle, secretar de stat adjunct în ministerul de externe de la Budapesta şi fostul ambasador al Ungariei la Berlin, minimalizează criticile formulate în mas
