În Libia situaţia pe teren rămâne "dificilă şi confuză", după cum spune ministrul francez de externe Alain Juppé. Rebelii cer tot mai insistent o intervenţie aliată terestră, ipoteză pe care occidentalii o resping deocamdată. În schimb, ei trimit consilieri militari pe lângă Consiliul naţional de tranziţie libian. Atât Londra cât şi Parisul au confirmat acest lucru, că vor trimite echipe, nu mai mari de 20 de consilieri militari, la Benghazi.

Miercuri, scriitorul francez Bernard-Henry Lévy, foarte angajat în sprijinirea revoltei libiene, a declarat că doi ofiţeri de legătură, unul francez şi unul britanic, se află deja în cartierul general al insurecţiei. S-ar părea că şi Italia şi-a trimis acolo un consilier militar. În mod oficial, toate capitalele occidentale declară că în nici un caz nu vor fi desfăşura trupe terestre, dar apar din când în când unele "breşe" în această poziţie de principiu.

Nu este exclus, se afirmă din unele surse, ca NATO să trimită totuşi pe teren grupuri operaţionale restrânse cu misiunea de a dirija, de la faţa locului, intervenţiile aeriene, pentru o mai mare eficienţă a lor. Nici ideea debarcării unor trupe cu o misiune limitată nu este chiar tabu, dar, se arată din alte surse, ea va necesita o dezbatere internaţională. Scriitorul şi filozoful Bernard-Henry Lévy, care îşi permite o mai mare libertate de analiză ca persoană particulară cu enorme ecouri mediatice, se întreba recent într-un editorial de ce nu intervine Egiptul, a doua forţă militară în regiune după Israel.

Tancurile egiptene ar putea străpunge şi distruge în numai câteva ore poziţiile lui Gaddfi, pentru a elibera populaţia libiană din oraşele Misrata, Zaouïa, Zenta şi Tripoli, scrie Bernard-Henry Lévy în revista Le Point. Ceea ce ar fi în perfect acord cu revoluţia egipteană şi mai ales cu faptul că libienii s-au inspirat din mişcarea care a dus la că