Să nu fim naivi. Demisia ministrului Botiş nu are nimic înălţător în ea, cu atât mai puţin onorabil. În cele două zile cât a durat scandalul, el ne-a păcălit cel puţin odată. Din două, una: când a spus adevărul? Marţi, când a declarat că va demisiona doar dacă Agenţia Naţională de Intergritate îl va găsi în conflict de interese? Sau miercuri, atunci când a afirmat că era decis să demisioneze încă din ziua precedentă, dar a aşteptat să discute cu preşedintele Băsescu?
Demisia este, totuşi, oportună. Măcar dacă ne gândim la impactul devastator pe care rămânerea lui în funcţie l-ar fi avut la Bruxelles, într-un moment şi aşa foarte prost pentru România. Asta ne-ar mai fi lipsit, după ce vizita ministrului dezvoltării regionale şi turismului, Elena Udrea, a lăsat o impresie atât de proastă, terminându-se cu un scandal în Comisia REGIO a Parlamentului European.
Procesul de negociere a viitorului ciclu bugetar, 2013-2020 a început, iar discuţiile se anunţă dure. Marile state contributoare nete la bugetul Uniunii caută să-şi reducă pe cât posibil contribuţiile şi nici nu vor să audă de mărirea acestora. Nimeni nu va mai permite ca vreun stat membru să stea, precum România, pe un munte de bani necheltuiţi. Fondurile acelea pot merge foarte bine în altă parte.
Dar şi pentru România, resursele acestea sunt vitale, dezvoltarea ţării nu poate fi concepută fără aceşti bani aproape gratuiţi. Avem tot interesul ca alocaţiile din viitorul ciclu bugetar să rămână măcar la niveluri apropiate. Şi nu cumva să ni se dea pe măsura a cât am fost în stare să cheltuim, de la aderare şi până acum!
Pentru atingerea acestui obiectiv avem nevoie de negociatori abili şi, mai ales, credibili, care să convingă Comisia Europeană, Parlamentul şi mai ales pe liderii statelor membre, în Consiliu, că suntem pe drumul bun, că merităm încă o şansă. Dar cu cine să facem n
