Începuturile spionajului se confundă cu cele ale istoriei universale, pe care a însoţit-o permanent, s-a împletit intim cu ea, atât în ceea ce priveşte evenimentele majore, cât şi "viaţa de fiecare zi", astfel încât multe dintre întrebările şi răspunsurile trecutului se împletesc intim cu cele ale prezentului şi, probabil, ale viitorului. Tocmai de aceea, istoria universală a spionajului stârneşte nu numai curiozitatea omului contemporan, ci şi nevoia acestuia de a-şi explica unele dintre nedumeririle şi enigmele, mistificările şi miturile cu care se confruntă, răspunzând necesităţii de a prevedea atâtea pericole şi erori care ne mai ameninţă.
I. ANTICHITATE
De la hieroglife la cifruri
Cele mai multe dintre practicile spionajului îşi găsesc originea în perioada Antichităţii, desigur în forme corespunzătoare scopurilor şi posibilităţilor tehnice de atunci.
Primii agenţi
Cele dintâi izvoare referitoare la spionaj provin din Egiptul antic. Consemnările hieroglifice se referă, între altele, la culegerea de informaţii cu ocazia operaţiunilor comerciale, la folosirea agenţilor pentru localizarea populaţiilor inamice care urmau să fie cucerite şi transformate în sclavi. Din secolul I î.Hr., spionajul egiptean se concentrează asupra rivalilor europeni, Grecia şi Roma.
În Egipt sunt folosite pentru prima oară sisteme de codificare a mesajelor, "cerneluri simpatice", îmbrăcăminte cu compartimente ascunse. Spionii egipteni au cunoscut folosirea otrăvurilor extrase din plante şi a altor substanţe în vederea asasinatelor sau actelor de sabotaj.
Primul tratat despre spionaj
...aparţine lui Sun Tzu, care a trăit în urmă cu 15 secole, autor al unei lucrări despre "arta războiului", "Cele treisprezece porunci". Cartea dovedeşte nivelul înalt pe care îl dobândise strategia şi tactica activităţilor informative în Chi
