Palatul brâncovenesc de la Potlogi va fi restaurat. În mod normal, o asemenea ştire ar trebui să ne trezească numai şi numai reacţii pozitive şi bune sentimente. Este vorba despre un monument istoric important, care zace în delăsare de multă vreme. Dacă a intrat, în sfîrşit, în atenţia autorităţilor, ar trebui să uităm tevaturile trecutului şi să ne bucurăm. Şi totuşi, această ştire conţine toate ingredientele pentru a ne smulge – separat sau la un loc – un zîmbet sceptic, o încruntătură naturală şi o cădere sinceră pe gînduri. În plus, cîrcoteala fiind o caracteristică uneori utilă a culturii române, nu putem pentru ca să exclamăm, pur şi simplu, „bravos, naţiune!“ şi să nu privim oleacă la elementele „colaterale“ ale bunei iniţiative a restaurării.

DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe an Palatul a fost, la un moment dat, „legat“ administrativ de Palatul de la Mogoşoaia şi finanţat de Primăria Bucureşti. Soluţia era bună şi firească din punct de vedere istoric şi cultural – căci alătura, într-un complex muzeal, două palate care „comunicau acelaşi mesaj“ –, dar complicată din punct de vedere administrativ: Potlogi e în judeţul Dîmboviţa. Consiliul Judeţean Dîmboviţa s-a adresat justiţiei pentru a reintra în posesia palatului şi a cîştigat. Tocmai se făcuseră mici restaurări (puţine, din lipsă de fonduri) şi se înjghebase un plan pentru posibila punere în valoare a monumentului. Totul s-a oprit. Ziarele scriau cu cîtva timp în urmă că ar fi posibil ca palatul să fie închiriat unei firme, dar zvonul nu s-a adeverit. După alţi cîţiva ani de delăsare, însuşi premierul a inaugurat lucrările de restaurare. Şi doamna ministru Elena Udrea, evident, pentru că finanţarea se va face din fonduri europene obţinute prin ministerul domniei sale.

Şi-acum începe amara distracţie. Cum „inaugur