Între televiziunile de ştiri abonate la demolarea preşedintelui şi celelalte predispuse să-i apere pe Băsescu, Boc şi guvernul său performant diferenţa se restrânge tot mai mult la nuanţe şi limbaj. În ambele situaţii este pusă la lucru propaganda. Intrând în această ecuaţie, TVR nu face decât să legitimeze metodele mogulilor.

Pentru a-şi legitima propaganda împotriva preşedintelui şi a Guvernului, posturile mogulilor monitorizează televiziunea publică pe care jurnaliştii lui Felix o numesc „umila slugă a Puterii". TVR nu se chinuie, pe de altă parte, să menţină în balanţă puterea faţă de opoziţie şi face adesea rabat de la rolul ei, dând apă la moara Realităţii şi Antenelor. Jocul acesta în care mass-media se ocupă într-o proporţie mai mare de susţinerea sau dărâmarea unor politicieni decât de informare devine din ce în ce mai periculos într-o ţară în care îmbogăţiţii tranziţiei cheltuiesc sume exorbitante pentru a ţine pe piaţă televiziuni doar pentru a-şi creşte influenţa politică, iar televiziunea publică este prin tradiţie moşia partidului de guvernământ, oricare ar fi el.

Emil Boc are impresia că îşi poate recăpăta credibilitatea dacă vine la TVR şi îşi recită monologul în compania prietenoasă oferită de televiziunea publică. Membrii de vază ai PDL ne privesc triumfători de la TVR, ca şi cum ţara ar fi ieşit din criză, salariile s-au aliniat cu cele din UE, iar partidul ar fi scăpat de toţi hoţii, şmecherii şi clienţii care-l populează. Televiziunea publică a devenit brusc televiziunea lor. Uneori fiindcă o invadează, alteori fiindcă realizatori oportunişti din TVR fac ceea ce făceau odinioară cu PSD: emisiuni cu dedicaţie pentru liderii PDL. Dacă ar fi fost altfel, Boc, Udrea şi Flutur n-aveau ce să caute în peisajul păşunist pregătit sâmbătă de TVR, fără să se întrebe de ce nu sunt acolo şi politicieni din alte partide sau fără să se întrebe da