Va invitam in culisele teatrului romanesc. Regizori faimosi, actori legendari dar si tineri care au reusit sa-si faca un nume prin propriul lor talent vorbesc despre starea teatrului romanesc. Avem un public care vine la spectacole intr-un numar coplesitor, avem mii de actori tineri care au absolvit scoli de mintuiala, dar nu mai avem spectacolele de altadata. Avem cantitate din plin si tot mai putina calitate.
"Daca ceva radical nu se produce - spune regizorul Andrei Serban -, teatrul in Romania, teatrul in lume merge in jos, cum societatea toata merge in jos, mergem mecanic inspre McDonalds, inspre comsumerism."
"Nu mai exista respect - spune actorul Marius Manole -, cultura e jale, profunzime nu mai exista, toti traim ca sa mancam, cand traiesti doar ca sa mananci, de ce sa mai faci teatru?... Salariul unui actor este exact motivul pentru care orice actor tanar ar zice nu ma mai intereseaza teatrul, teatrul e prost in Romania oricum, ma duc sa fac telenovele, reclame, mai bine filmez la nunti."
"V-am dat teatru, vi-l paziti ca pe-un lacas de muze", spunea poetul Iancu Vacarescu acum doua sute de ani, la inaugurarea primului spectacol de teatru din Romania. De atunci si pana astazi, lumea s-a hranit cu mirajul teatrului. Si, mai ales, in vreme de criza, romanii s-au intors la scena dintr-o nevoie coplesitoare de a uita de realitatea zilelor noastre.
In timp ce romanii vin la teatru mai mult ca niciodata, Andrei Serban, unul dintre regizorii cu greutate ai teatrului mondial vede fenomenul cu detasare si luciditate. "Salile sunt pline, dar calitatea spectacolelor nu este extraordinara. Este multa cantitate, lumea vine la orice spectacol, se aplauda, ovatii, publicul se ridica in picioare si ovationeaza ceva care este realmente mediocru."
Dincolo de magia perceputa de public, teatrul romanesc functioneaza dupa reguli de dinainte de 1989.
